„Ne confruntăm cu cel mai mare val de migrație din istorie. Dacă deschidem porțile imigranției (către Europa), niciun guvern european nu va putea supraviețui mai mult de șase luni. Îi sfătuim (pe europeni n.r.) să nu se joace cu răbdarea noastră”.

Erdogan e convins că se află într-o poziție de forță în raport cu Europa. De altfel, sultanul de la Ankara nu a folosit niciodată mănuși în relațiile cu partenerii externi, decât atunci când aceștia l-au silit să o facă. Confruntat cu mari probleme economice și cu o scădere masivă de popularitate, sultanul a primit ca pe o insultă faptul că Uniunea Europeană nu a finalizat procesul de liberalizare a vizelor, care ar permite cetățenilor turci să călătorească în spațiul Schengen.

De altfel, Ankara a avertizat încă din mai anul curent că intrarea turcilor în spațiul Schengen fără viză este prioritară.

În ciuda promisiunilor făcute, liderii europeni nu au o decizie ușoară. Dacă nu liberalizează vizele, turcii ar putea, ce-i drept, să le permită celor aproximativ 3,5 milioane de imigranți și refugiați (în cea mai mare parte sirieni, afghani și irakieni), care se află pe teritoriul lor, să-și continue drumul spre Europa… Dacă cedează în fața pretențiilor Turciei și renunță la vize, nimic nu garantează, însă, că milioane de cetățeni turci, care trăiesc în sărăcie, nu vor lua drumul Occidentului. Asta ca să nu mai vorbim despre alte milioane, de kurzi, care ar putea porni spre Europa pentru a scăpa de persecuțiile lui Erdogan.

Într-un articol publicat pe siteul Gatestone, expertul în relații internaționale Soeren Kern de la think-tank-ul spaniol Strategic Studies Group scrie: „Oficialii europeni insistă că, deși Turcia a redus fluxul de imigranți (așa cum s-a angajat prin acordul încheiat cu UE în martie 2016 n.r. ), ea nu a îndeplinit încă toate cerințele pentru liberalizarea vizelor. Mai mult decât atât, miniștrii de externe ai UE, la 15 iulie, au decis să oprească discuțiile la nivel înalt cu Ankara, ca parte a sancțiunilor declanșate ca urmare a faptului că turcii forează după petrol și gaze pe coasta Ciprului”.

În cadrul acordului din 2016, UE s-a angajat să plătească Turciei 6 miliarde de euro, să acorde călătorii fără viză în Europa pentru 82 de milioane de cetățeni ai Turciei și să repornească negocierile de aderare a Turciei la UE. În schimb, Ankara a convenit să oprească fluxul de migranți spre Europa și să reprimească toți migranții și refugiații care ajung ilegal în Grecia.

Suplimentar, pentru a obține renunțarea la vize, Turcia trebuia să îndeplinească 72 de condiții, printre care aducerea pașapoartelor turce la standardele UE în ceea ce privește elementele de siguranță; schimbul de informații despre documentele falsificate și frauduloase utilizate pentru călătoria în UE și acordarea de permise de muncă imigranților non-sirieni din Turcia.

Te-ar putea interesa și: