Aurelia Cristea s-a retras de la conducerea PSD Cluj și nu mai candidează pentru primărie. „E veche!” vor spune unii, „Așa e!”, le voi răspunde, dar tare mult îmi place să o tot aud. Sunt subiectiv, recunosc. Cristea și Orban sunt două personaje a căror carieră politică este momentan on hold, deși acum foarte puțin timp erau intens mediatizați. Studiourile televiziunilor erau neîncăpătoare pentru interviurile celor doi. Wall-urile lor de Facebook erau pline de laude. Acum, peste afișele lor electorale tronează o uriașă coroană de flori, în formă de inimă și lăutarii nu cântă balade de jale, ci imnul noilor candidați. Nu te vom uita niciodată!

Sper să fie așa, deși electoratul român e cunoscut că uită repede.

Cazurile sunt diferite, normal, dar și finalitatea lor s-ar putea să difere. Unul s-ar putea să-și revină. Care dintre ei?

Aurelia Cristea poate acuza conspirații ale politicienilor clujeni, poate spune că extratereștrii le-au luat mințile colegilor de alianță politică și că a fost trădată. Adevărul cred că este mult mai simplu. După ce a reușit să treacă legea care interzice fumatul în spațiile publice, a devenit unul dintre cele mai detestate personaje din lumea politică. Evident, pe față, lumea o aplaudă, o laudă, o decorează, dar cei mai mulți spun în sinea lor… Nu reproduc aici. Întrebat pe stradă, omul spune că e fericit de noua lege, dar adevărul e că lumea vede că e proastă, exagerată, pompieristică. Bineînțeles că de vină sunt toți cei care au votat-o, dar Cristea a fost lăsată să culeagă singură laurii și acum e lăsată să tragă ponoasele. Aurelia Cristea a enervat dincolo de limita suportabilului și acum e la penitență. Personal nu cred că își va mai reveni vreodată. Totdeauna va purta stigmatul de cea „cu legea cu fumatul”.

Povestea Aureliei Cristea e simplă, a făcut o lege proastă și plătește electoral. A făcut o lege proastă care deranjează direct, pentru că altfel Parlamentul e populat de indivizi care fac sau votează legi proaste.

Sincere regrete!

Ludovic Orban este celălalt personaj notoriu care a dispărut din scenă. Ieri, totuși, dădea semne că și-ar putea reveni. A avut prima audiere mai amplă, și-a văzut acuzațiile mai în clar și a vorbit – pentru prima oară de la punerea sa sub învinuire – de contestarea controlului judiciar și de revenirea pe o poziție de conducere în PNL.

Ce a găsit Orban diferit în probele prezentate de procurori față de ultima vizită la DNA? A fost audiat afaceristul căruia se pare că i-a cerut bani? Dar oamenii de televiziune cărora dorea să le trimită 50.000 de euro? A găsit, fiind de această dată ghidat și de un avocat, lucrurile mult mai nuanțate? Plus că are feedback foarte pozitiv de la colegii de partid, aruncați în haos de noua nominalizare, sondajele din alte orașe sau sectoare din Capitală care arată că publicul e dispus să ierte acuzele de corupție.

Orban își dă șanse să revină în politică și tind să cred că e posibil acest lucru. Concluzia e simplă, dar cinică: fă ce vrei, dar nu enerva electoratul. Pentru celelalte greșeli există avocații.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor