Cristina Vărzaru este, de sâmbătă seara, una dintre reginele Europei, după ce a cucerit cu echipa sa, Viborg, Liga Campionilor la handbal într-un meci tur-retur halucinant cu maghiarele de la Gyor.

Deşi au pierdut în prima manşă, pe teren propriu, la două goluri diferenţă (24-26), jucătoarele din Danemarca au revenit spectaculos în cea de-a doua dispută şi au câştigat în Ungaria cu 26-23. Vărzaru, extrema dreaptă a celor de la Viborg, a marcat un gol în ultima partidă a finalei.

Într-un sezon în care handbalul feminin românesc a suferit o deziluzie prin eliminarea Oltchimului din drumul spre finala Ligii, Cristina a reuşit să amintească, totuşi, numele ţării noastre la banchetul victoriei.
 
Fosta jucătoare de la Oltchim şi Rapid a savurat cucerirea celui mai râvnit trofeu european al cluburilor din handbalul feminin cu un pahar de vin, îmbrăcată în tricoul de campioană şi cu adidaşi în picioare.

„N-am avut timp de rochii cu pene”

„Am ajuns la Viborg pe la ora două noaptea. Am mers direct la sala de conferinţe a clubului, acolo am petrecut. Am băut un pahar cu vin… Toţi ceilalţi au consumat bere, fiindcă asta e băutura tradiţională în Danemarca. Eu însă sunt total neprietenoasă cu berea daneză, nu-mi place deloc. Am dansat toată noaptea în tricoul de campioană, cu medalia la gât şi cu adidaşii în picioare! N-am avut timp de rochii cu pene”, a povestit Cristina Vărzaru pentru EVZ.
 
Fiesta a durat însă doar o noapte. „M-am dezmeticit, n-am încotro. În câteva zile jucăm în finala campionatului danez, cu Aalborg. Avem şanse să câştigăm, doar am luat Liga Campionilor! Mă aşteptam să luăm trofeul… Am şi scris pe site-ul meu că vom bate în retur la şase goluri! Am învins doar la trei, dar am fi putut să câştigăm la şapte sau la 10 goluri diferenţă. Nu mi-ar fi plăcut nici aşa. E mai frumos să iei Liga Campionilor cu dramatism, aşa simţi cât e de preţioasă”, a mai spus laureata Ligii Campionilor.

În memoria tatălui

Cristina a avut o motivaţie specială. „Tatăl meu a trecut în nefiinţă acum şase luni şi lui i-am dedicat trofeul… Am fost foarte apropiată de el, sunt o familistă convinsă. Trofeul de acum are mai multă însemnătate pentru mine decât cel din 2006. Acum sunt mult mai responsabilă şi mai matură”. Vărzaru va reveni în România peste două săptămâni, pentru „dubla” naţionalei cu Belarus.

Apoi urmează vacanţa: „Toată luna iulie voi fi în concediu. Vreau să fiu alături de familia mea, o să merg cu mama şi cu surorile mele pe litoral”. Deşi duce dorul prietenilor din ţară, Cristina Vărzaru exclude revenirea în campionatul românesc: „Nu voi mai juca niciodată handbal în România! În Danemarca, totul e perfect, totul e profesionist în jurul echipei. Oraşul e liniştit. Aici sunt apreciată. Vreau să mă bucur de cei doi ani de contract pe care îi mai am cu Viborg. Aş fi cea mai fericită dacă mi-aş încheia cariera la Viborg”.

"Sunt fan Steaua pentru că mi-a plăcut cum juca pe vremuri Lăcătuş. Îmi pare rău că n-a reuşit să facă mai multe ca antrenor. Ar fi o dramă ca Steaua să nu joace în Liga Europa."Cristina Vărzaru, handbalistă, câştigătoare a Ligii Campionilor cu Viborg

STELISTĂ

„Îmi pare rău de Marius Lăcătuş”

Cristina Vărzaru îşi petrece timpul liber din liniştitul Viborg în sala de cinematograf. „Sunt devoratoare de filme, n-am ratat niciunul la cinema. N-am intenţii de căsătorie în următorii ani, mă interesează doar cariera sportivă. Numai în România, dacă ai 30 de ani, ţi se spune: «Mamă, ce bătrână eşti! »”. A fost o singură dată şi la un meci de fotbal din Danemarca: „M-am plictisit, fiindcă se încheiase cu un egal, 0-0. Sunt stelistă, tata a fost rapidist, iar mama şi surorile mele ţin cu Dinamo. Sunt fan Steaua, pentru că mi-a plăcut cum juca Marius Lăcătuş. Îmi pare rău că n-a reuşit să facă mai multe ca antrenor în Ghencea. Ar fi o dramă ca Steaua să nu joace în Europa League”.