Nici dacă precizez că e vorba despre nişte comparaţii. Poate doar dacă adaug că le-a făcut Ion Ţiriac. Ei bine, cu puţin timp înainte de organizarea unui nou turneu de tenis, la Madrid, cu ocazia inaugurării ansamblului de terenuri „Caja magica” („Cutia magică”), conceput de un arhitect francez, fostul mare tenismen român vorbea în „Le Figaro” despre cei mai valoroşi doi jucători de astăzi: „Pentru mine, Federer este cel mai mare jucător al tuturor timpurilor. Chiar dacă e foarte dificil să-l compari cu Laver şi Sampras.

Federer e un tip care a inventat multe lucruri în alfabetul şi vocabularul tenisului. Nadal a inventat, el, o altă balistică a jocului”. (În paranteză fie zis, mingiile expediate cu efect şi forţă de Nadal efectuează 3.200 de rotaţii pe minut, cu 500 mai multe decât ale lui Federer). Şi mai departe: „Nadal e un mare campion şi, dacă va rezista fizic, mai poate progresa. Dar e la fel de adevărat că Federer cântă la pian, iar Nadal, la baterie”.

Turneul de la Madrid, fiindcă a venit vorba, îi va aduna pe primii 32 de jucători din clasamentul actual. Deja el face să fie uitate turnee ca acelea de la Roma, Monte Carlo şi Hamburg. Meritul lui Ţiriac, care e principalul finanţator, este de a fi profitat de încheierea lucrărilor la cel mai modern complex de tenis din lume. Din cele 20 de terenuri, trei pot fi acoperite la nevoie. Bugetul iniţial este de 22-25 de milioane de euro, din care dotările valorează 7,2 milioane. Un experiment interesant este folosirea zgurei albastre. Deocamdată, WTA o acceptă, ATP – nu. Aşa, exceptând un singur teren, ea nu va fi prezentă pe celelalte înainte de sezonul viitor sau, de ce nu, de Olimpiada din 2016, dacă va fi găzduită de Madrid.

Părerea lui Ţiriac este că jucătorii, spectatorii şi telespectatorii au de câştigat din colorarea zgurei în albastru: mingea se vede mai bine, iar contururile sunt mai nete. Amuzant e că presa franceză îl bănuieşte pe Ţiriac de a voi să dea o lovitură sub centură turneului de la Roland Garros. Nu va fi la Madrid un turneu de mare şlem, se apără Ţiriac, amintindu-le ziariştilor că el însuşi a câştigat la Roland Garros, în 1970, titlul. „Doar la dublu, din păcate”, glumeşte el acum.

Criză, criză, dar, iată, cum am mai scris, sportul, ca şi cultura, nu-şi uită sărbătorile. Va fi neîndoielnic una la Madrid, când în deschidere va cânta Lenny Krawitz şi în finală vor cânta probabil Nadal la tobă şi Federer la pian. Ce bine ar fi fost dacă turneul avea loc la Bucureşti. Era nevoie însă pentru asta de o ispită bucureşteană ca aceea madrilenă. Complexele sportive sunt mai complexe decât par.