Revista "France football" publica in numarul din 17 aprilie, ca in fiecare an, listele cu castigurile jucatorilor din Europa si din Franta.

O alta lista este a antrenorilor europeni. Sumele sunt foarte mari. Dar nu absurde. Ele au crescut in timpul din urma, alarmand lumea fotbalului, mai ales ca procesul parea de nestopat. Incet, incet insa cresterea s-a temperat acolo unde era cu adevarat alarmanta: la capitolul transferuri.

Salariile si primele au fost totdeauna moderate. Sigur, din perspectiva unui roman care castiga in medie pe luna doua sute de euro (adica 2.400 de euro anual), cele 24 de milioane pe an ale lui Ronaldinho par exorbitante ori chiar scandaloase.

Nu trebuie uitat totusi un lucru spus de Cruyff pe vremea cand mai era pe teren: un fotbalist nu se pensioneaza la 60-65 de ani, ci la 30-35, castigurile lui trebuie impartite insa la intreaga viata activa, ceea ce le reduce de cateva ori. Sa adaugam la asta ca listele ne dau doar sumele maxime intr-un an, nu pe toate.

Ronaldinho a fost lider doar in 2006 (cu 23 de milioane) si in 2007. In 2005 nu aparea in primii zece, avand castiguri inferioare celor 8,5 milioane ale lui Figo, clasat ultimul. De altfel el nu mai apare, din 1999 incoace, decat in 2004 in primii zece. In ceilalti sase ani luati in calcul de „France football”, Ronaldinho a castigat mai putin de 3-8 milioane, sumele aflate in dreptul ultimilor clasati.

Ronaldinho are 27 de ani si joaca la nivelul de sus de vreo cinci. Va mai juca tot atatia. Adica zece ani. Totalul sumelor incasate pana in 2007 se invarteste pe la 50 de milioane. Asadar 10 milioane pe an. Nu mai pare atat de mult.

Privind listele, constati ca numarul jucatorilor aflati de cateva ori in primii zece e redus: Beckham, Zidane, Ronaldo, Del Piero. Thierry Henry apare de doua ori, iar Trezeguet, niciodata. Iar sumele, de la locul 2-3 in jos, sunt mult inferioare celor ale liderilor.

Ca sa nu spun ca foarte bine platiti sunt doar jucatorii, indiferent de nationalitate, care joaca pentru cateva mari cluburi: Real, Manchester, Chelsea, Milan, Arsenal, Liverpool, Barcelona. Cluburi din Spania, Anglia si Italia.

Cel mai mult platit jucator la un club din Franta in 2007, Djibril Cisse, de la Marseille, incaseaza jumatate din cat ia jucatorul aflat pe lista in pozitia a 2-a. Iar al 20-lea, jumatate din cat ia Cisse. Aceleasi cluburi din aceleasi tari (cu doua exceptii) ii platesc pe antrenorii din primele zece locuri. Mourinho ia „doar” 10 milioane de euro in 2007 si sir Alex Ferguson - 6,1.

Ultimul pe lista, cu voia dv., Rafael Benitez de la Liverpool, semifinalista Ligii Campionilor, incaseaza cat necunoscutul Givet de la Monaco. Prin comparatie, antrenorii castiga mult sub jucatori.

Castigurile sunt, neindoios, si o chestiune de moda. Salariile nu reprezinta decat o parte. Ronaldinho are 8,5 milioane euro salariu (710.000 pe luna). Primele de joc sunt de 500.000, iar publicitatea ii aduce restul pana la 24 de milioane, adica 15 milioane. Publicitatea vine cu gloria. Si gloria, pana la un punct, e un fenomen de moda.

Ce ar fi Beckam fara efectul modei? Din 1999 n-a fost niciodata mai jos de locul 10: o data pe acest loc, o data pe 4, de cinci ori pe 2 si de trei ori pe primul! Constanta in joc si constanta in moda nu coincid. Si nici postul pe care joaca nu e garantia modei. Doar un singur portar (Oliver Kahn) a fost in primii zece (pe noua) din 1998 pana azi. Putini fundasi, majoritatea, atacanti si mijlocasi. Moda inseamna goluri pe teren si plinuri in afara.