Sursa foto: Arhiva EVZ
Din cuprinsul articolului
După ce Nicuşor Dan şi-a luat inima în dinţi (după ce s-a dus cu ea în nădragi la Washington) şi a dat voie ca americanii să folosească bazele militare de la noi pentru conflictul din Orientul Mijlociu, s-au pornit analiştii pe analizat. Alături de aplaudacii consacraţi, care oricum ar fi fost de acord şi ar fi spus că a făcut bine, şi dacă le dădea, şi dacă nu le dădea voie, o parte importantă a cunoscătorilor a spus că a făcut rău.
Că am devenit acum ţinte pentru Iran, carte chiar are rachete ce pot să ajungă până la noi. Se dau şi tot felul de citate sau bucăţi de declaraţii filmate, care de care mai fioroase ale unor oficialităţi iraniene unde sunt ameninţaţi toţi şi pe toate.
Noi suntem deja în plin război
Pentru cei care nu se mai pot odihni noaptea de teama unui atac iranian şi dorm cu capul pe proviziile de conserve, apă şi medicamente esenţiale supravieţuirii în caz de catastrofă, eu, unul, i-aş linişti. Dacă au scăpat cu viaţă până acum, vor scăpa şi de acum înainte. Pentru că, poate unii nu au băgat de seamă, noi suntem deja în plin război. Un război pe care, până acum, l-am pierdut glorios.
Să exemplificăm.
În momentul în care ai ieşit pe uşă, dai nas în nas cu gâlceava armată. Chiar la tine pe stradă. În poarta ta sau la intrarea în bloc. Pentru că, deşi nu a căzut, Doamne fereşte, nicio rachetă sau dronă în România, străzile sunt pline de cratere. În care îţi rupi picioarele şi maşina. De curând, un bucureştean a câştigat un proces cu Primăria şi primeşte despăgubiri pentru că a fost mutilat pe viaţă. Omul se plimba cu bicicleta, când sub el s-a căscat un hău în astfalt şi a căzut, rupându-şi oasele. Şi n-a fost Khomeini, ci primăria.
Cei care îndrăznesc să mai aibă maşini şi să meargă cu ele,
sunt loviţi la pompă direct în portofel, nu de o dronă Shahed, ci de accizele trase în rafală de Ilie Bolojan.
Toate ţările din jurul nostru au luat măsuri pentru a se apăra în situaţia creată cu blocarea Strâmtorii Ormuz, numai Ilie al nostru continuă să tragă cu accize în populaţie.
La sfârşitul anului trecut, în cartierul Rahova din Bucureşti nu a tras nimeni cu vreo rachetă ca să facă praf un bloc şi să le avarieze pe cele din jur. Au avut grijă pricepuţii de la gaze, care au venit, au constatta că e nasol şi au plecat. Ba, mint! Au pus şi un sigiliu, găsit cu greu după ce totul a sărit în aer.
Mai departe. Aţi auzit dumneavoastră cumva ca localitatea ilfoveană Crevedia să fi fost ţinta vreunui atac cu drone sau rachete? Deloc! Şi totuşi, a sărit în aer, răzând de pe faţa pământului mai multe case cu tot cu cei care locuiau în ele.
Ştiţi cumva ca ayatollahul Ali Khamenei, că pe vremea aia trăia, să fi dat ordin să fie distruse şase lacuri de acumulare din România, declanşând o criză umanitară mai rău decât într-un război, plus o hidrocentrală gata de pornire, să fie închisă de o hotărâre judecătorească, pe criza asta energetică? Nici vorbă. Sau să fi bombardat locurile pe unde ar fi trebuit făcute de mult autostrăzi în România? Nici gând. Sau poate a lucrat sub acoperire şi în loc de ayyatolah şi-a spus ONG Declic sau Curtea de Apel Cluj.
Aţi auzit de vreun spion economic iranian care să fi lucrat ani de zile, că aşa se spune, iranienii se pregătesc de războiul ăsta de mai bine de două decenii, care să manipuleze atât de tare contabilităţile marilor corporaţii venite în România, să le saboteze în aşa hal încât de atâta amar de vreme să aibă numai profit zero? Practic, să stea pe aici de mila românilor, să nu rămânem fără hamburgherii de la mec şi ciocănelele de la cheefsi? Apropo de profiturile astea zero. Dacă tot nu aveau profit deloc, deci nu-i interesa ce cantitate de marfă vindeau, de ce Carrefour îşi vinde toate magazinele şi pleacă din România, pentru că au scăzut drastic vânzările? Păi şi cu vânzările sus, şi cu ele la pământ, aşa cum sunt acum, profitul nu era tot zero? Şi aş mai putea da încă sute de astfel de exemple.
Mai suntem într-o dilemă
dacă tot ne-am băgat în joc
SUA au cerut ca aliaţii să trimită nave de război în Golful Persic. Noi, să trimitem, să nu trimitem? Eu cred că CSAT-ul ar trebui să decidă imediat să trimitem. Dar nu fregatele „Regele Ferdinand”, „Regina Maria” sau „Mărășești”, că nu ajung până acolo, se scufundă pe drum. Ci „Bricul Mircea”. Respectăm şi regulile europene, cele cu energia verde şi, am putea crea o mare şansă de încetare a focului. Văzându-l, marinarii de pe navele de război din Golf ar putea crede că se turnează un nou episod din „Piraţii din Caraibe” şi ar lăsa, naibii, armele şi rachetele şi s-ar înscrie pe lista de figuraţie, să mai câştige şi ei un ban în plus.
Aşa că, oameni buni, staţi liniştiţi! În război suntem demult. Cu noi înşine. Ne distrugem singuri. În niciun caz nu au de ce să ne bombardeze alţii. Cel mult, să racoleze nişte cozi de topor, care produc pagube mai mari decât bombardamentele.
Să vedeţi dezastru când, în curând, cutiile poştale de pe la domiciliile românilor vor fi lovite nu de dronele Shahed şi rachetele Khorramshahr, ci de mult mai distructivele facturi la curentul şi gazul consumat peste iarnă. Cele care determină ca, după achitarea lor, una din cinci familii de români să tr ăiască sub pragul sărăciei.
