Unda de șoc a Orientului Mijlociu. Cum lovește noua criză de securitate economia și mediul de afaceri din România

Adrian Homan, om de afaceri. sursa: EVZ

Escaladarea fără precedent a conflictului din Orientul Mijlociu, marcată de atacurile directe cu rachete și drone între statele din regiune și lovirea bazelor militare americane, a depășit granițele unui conflict geopolitic regional, crede omul de afaceri Adrian Homan. Acesta susține, într-un interviu acordat EVZ, că ne aflăm în fața unui eveniment cu potențial de lebădă neagră pentru economia globală, iar România nu este și nu va fi imună.

Pentru mediul de afaceri românesc, care abia încerca să se stabilizeze după șocurile inflaționiste și fiscale din anii trecuți, acest nou focar de instabilitate vine cu riscuri majore pe trei paliere strategice: piața energiei, lanțurile de aprovizionare și costul finanțării.

Șocul energetic: Un nou val inflaționist la orizont

Cea mai directă și rapidă vulnerabilitate a României este legată de prețul hidrocarburilor. Orice amenințare la adresa infrastructurii petroliere din Golf sau a rutelor de transport maritim se traduce instantaneu prin explozia prețului barilului de petrol.

O creștere abruptă a prețului la carburanți va lovi direct în costurile de logistică și transport, vital pentru economia românească. Aceasta se va transfera rapid în prețul materialelor de construcții, al alimentelor și al bunurilor de larg consum.

Riscăm un nou val inflaționist exact în momentul în care Banca Națională încerca o relaxare a dobânzilor. Pentru companiile românești, acest lucru înseamnă o nouă comprimare a marjelor de profit și o luptă pentru supraviețuire.

Conflictul extins riscă să blocheze rutele comerciale din zona Mării Roșii și a Golfului Persic.

Ce înseamnă pentru România, explică tot Adrian Homan. Companiile românești care importă materii prime, componente electronice sau materiale de construcții din Asia vor suporta costuri de transport uriașe (din cauza devierii rutelor navale) și termene de livrare prelungite.

În sectorul construcțiilor și al marilor proiecte de infrastructură, aceste întârzieri pot duce la blocarea șantierelor și la imposibilitatea respectării contractelor cu statul sau cu partenerii privați, dacă nu există mecanisme flexibile de actualizare a prețurilor.

Fuga capitalului și scumpirea creditării

Într-un climat de război și incertitudine globală maximă, investitorii devin extrem de prudenți. Capitalul fuge din piețele emergente, cum este România, către active de refugiu, aur, obligațiuni de stat americane, dolari.

Accesul la finanțare pentru antreprenorii români va deveni mai scump și mai restrictiv. Băncile vor înăspri condițiile de creditare, iar investițiile străine directe ar putea fi amânate sine die.

Soluții și direcții de acțiune pentru România

În acest context critic, statul român și mediul de afaceri trebuie să treacă rapid de la o mentalitate reactivă la una defensivă și strategică. Într-o criză globală, capitalul străin se poate retrage, dar capitalul românesc rămâne aici. Guvernul trebuie să sprijine companiile locale prin garanții de stat reale și prin accelerarea plăților pentru lucrările deja executate.

Banii din PNRR și fondurile de coeziune sunt singura noastră plasă de siguranță independentă de șocurile piețelor financiare externe. Fiecare zi de întârziere în atragerea acestor fonduri este o vulnerabilitate la adresa securității naționale.

România trebuie să își maximizeze extracția și producția internă de energie, oferind predictibilitate fiscală companiilor din domeniu, pentru a ne decupla pe cât posibil de șocurile externe ale prețului petrolului și gazelor.

O posibilă concluzie

Orientul Mijlociu a apăsat butonul de pauză pentru optimismul economic global. Pentru România, lunile următoare vor fi un test de anduranță.

Supraviețuirea și stabilitatea noastră economică vor depinde exclusiv de capacitatea Guvernului de a lucra în parteneriat real cu mediul de afaceri pentru a proteja economia reală de efectele acestui „tsunami” geopolitic.