Muzica despre care Grigore Leșe spune că are parfum ceresc și este universală
- Nicolae Comănescu
- 14 aprilie 2026, 23:04

Ediția de marți a podcastului Condamnați la cultură, găzduit de Liviu Mihaiu și difuzat pe evz.ro și pe canalul de YouTube Hai România, l-a avut ca invitat pe celebrul rapsod Grigore Leșe. Într-un dialog profund despre rădăcini, spiritualitate și valorile universale ale muzicii, Leșe a oferit o perspectivă unică asupra modului în care arta definește destinul unei națiuni.
Muzica despre care Grigore Leșe spune că are parfum ceresc și este universală
Grigore Leșe a mărturisit că pregătirea pentru întâlnirea cu Liviu Mihaiu l-a purtat prin universul marilor compozitori clasici. Pentru rapsod, muzica nu este doar sunet, ci o forță care dă sens lumii și poziționează popoarele pe harta civilizației.
„Când m-am trezit azi dimineață și zic, păi trebuie să mă duc la Liviu Mihaiu la emisiune. Păi, ce trebuie să spun? M-am uitat peste, am niște ciorne cu Bach, cu Brahms, așa, din când în când. Zic, hai să cânt Bach. Muzica lui Bach are parfum ceresc. Este muzică universală. Unde te duci în lume și întrebi, intri într-o mare catedrală, asculți muzica lui Bach. Oriunde te duci. M-am dus în Japonia, am fost în India, am fost la Washington. Nu există. Și atunci, Bach, iată! Națiunea germană l-a avut pe Bach și l-a avut pe Beethoven.”
De ce sunt nemții unde sunt? Forța culturii în fața istoriei
Analizând succesul și rigoarea națiunii germane, Grigore Leșe consideră că ascensiunea acestora este strâns legată de condiția lor spirituală, hrănită prin muzică. În contrast, artistul a vorbit despre elementul de unicitate pe care România îl poate oferi lumii: horitul, un concept care își trage seva din antichitate.
„Și au dat sens lumea acestea prin ce? Prin muzică! De aceea sunt nemții unde sunt. De aceea am spus de condiția spirituală. Păi noi cu ce am putea ieși în lume? Cu hora de unul singur. Când spun Hore, mă refer la Horosul grecesc. Hore asta vine, are o rădăcină, horosul grecesc. Hore! Dar eu mă bucur din un lucru.
Că nimeni nu a umblat după dor, nimeni nu umblă după cărări. Nimeni nu îi învăță după căi și după drumuri de țară. Știi de ce? Că astea nu au trebuit și au rămas la noi. Nu au trebuit la nimeni.”
Cei șapte ani de acasă și căutarea sensului vieții
Dincolo de scenă și de rigoarea muzicală, Grigore Leșe rămâne un om al rânduielii. Acesta a subliniat importanța educației primite în familie, acei „șapte ani de acasă” care i-au servit drept busolă morală și artistică pe parcursul întregii vieți.
„Îmi place să spun, cum spun de atâtea ori, că am șepte ani de acasă. Prin ce șapte ani de acasă am învățat tot? Am învățat rugăciune, am învățat să pășesc pe drum, am învățat să horesc, am învățat să dau bună ziua, am învățat rânduiala, am învățat rostul. Și cu toate astea am putut da sens vieții. Cum îți dai sens vieții? Să-ți pui problema sensului vieții. Ce este sensul vieții? Să cânți cânți pe o strună la vioară, dar în același timp să nu schimb instrumentul.”