Montréal, pe urmele Zeiței. Nadia din inima noastră

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Corespondență specială din Canada

Au trecut 50 de ani de la Jocurile Olimpice de la Montréal și o jumătate de secol de la primul 10 perfect din istoria gimnasticii. Invitata de onoare, cunoscută de toți canadienii montrealezi și nu numai, a fost Nadia noastră. Numele care continuă să bată în inimile oamenilor, dincolo de generații și granițe: Nadia Comăneci. 

Cum am postat și pe social media: să fii alături de Nadia Comaneci când îi este recunoscută excelența - Doctor Honoris Causa la Université de Montréal CEPSUM/CARABINS, ce emoție. Când primește omagiul lumii întregi - după 50 de ani - prin glasurile unor copii care scandează pe tot terenul Nadia, Nadia cu pancarte cu nota 10. Când bucuria ei dintotdeauna - sala de gimnastică - este celebrată prin dezvelirea plăcii memoriale la Centre Claude-Robillard în colaborare cu Orașul Montreal/Ville de Montréal și Ambasada României în Canada - prin ambasadorul Bogdan Mănoiu. Și când 50 de doamne botezate Nadia datorită ei exultă de bucurie să o îmbrățișeze, iar un stadion plin – același de unde și-a clădit legenda zecelui perfect – îi scandează numele, cuvintele rămân prea puțin față de ce merită celebra noastră sportivă. Montrealezii o consideră de-a lor – de la oameni întrebați pe stradă, angajați în gări și restaurante, până la cei care au venit special s-o vadă la Feu Sacré – celebrarea Montreal 1976 pe stadionul Olimpic.

Nu poți decât să spui iar și iar - mulțumesc, mulțumim, Nadia, ești zecele nostru românesc perfect.

Montréal, sâmbătă, 1 august 2026, McCord Stewart Museum, ora 13:00

La una dintre intrări, o coadă liniștită de oameni emoționati. O fetiță își așteaptă rândul pentru un autograf. După turul oficial al muzeului, după interviuri și întâlniri, Nadia se oprește să facă poze, să vorbească și să dea autograf fiecărui admirator care o așteaptă. Fetița izbucnește în plâns când o vede. Nadia se duce întins la ea, o întreabă cum o cheamă. Sara. O ia în brațe, o liniștește. Îi semnează afișul și o invită dincolo de cordonul de pază pentru o fotografie. Lacrimile dispar. Răsare zâmbetul.

Efectul Nadia nu poate fi explicat - doar trăit. Copiii se liniștesc în preajma ei, iar ea pare să se hrănească din bucuria lor. Și, împreună, joacă roluri serioase la antrenamente sportive. În toate discursurile ei, revine la aceeași idee: povestea Nadia 10 nu este despre trecut, ci despre inspirația pe care o poate oferi celor aflați la început de drum.

Montréal, vineri, 31 iulie 2026, Université de Montréal, centrul sportiv CEPSUM, miezul zilei

O ceremonie solemnă: acordarea titlului de Doctor Honoris Causa pentru contribuția sa excepțională la gimnastica mondială. Înainte de festivitate, pe terenul de sport al universității, zeci de micuțe gimnaste oferă demonstrații. Ridică voioase pancarte cu nota 10. Scandează într-un glas: „Nadia! Nadia!”

Iar viitoarea doctor onorific face concurență soarelui strălucitor din această zi și trece pe la toți copiii. Îi îmbrățișează, le vorbește în franceză, îi întreabă numele, le răspunde așa cum doar ea știe: cu zâmbet, cu răbdare, cu prezență. Printre copiii sportivi, Nadia noastră se simte ca acasă. Gata să le dea un sfat, să se bucure de bucuria lor. Face fotografii cu fiecare mic solicitant. Ar sta acolo cu ei, pe teren, cât e ziua de lungă. Pentru o clipă, timpul se comprimă: nu mai sunt 50 de ani între fetița de atunci și femeia de azi.

Dar într-o sală din universitate o așteaptă oficialii să îi acorde distincția care-i recunoaște la nivel academic toată lecția ei de muncă, seriozitate, tenacitate, dăruire. În sală, în roba și toca de Doctor Honoris Causa, Nadia primește distincția cu emoție și eleganță. Vorbește natural, în franceză, despre echipă, despre sprijin, despre drumul parcurs împreună cu soțul ei, Bart Conner. Nu este doar povestea unei campioane - este povestea unui efort colectiv.

Montreal, vineri, 31 iulie, Complexul Sportiv Claude-Robillard, după prânz

Tocmai se desfășoară ceremonia de dezvelire a plăcii omagiale dedicate Nadiei Comăneci, la Complexul Sportiv Claude-Robillard din Montréal. Evenimentul, organizat de Ambasada României în Canada în colaborare cu Primăria orașului Montréal, o celebrează pe Nadia și momentul care a schimbat istoria gimnasticii. Placa a fost dezvelită de ambasadorul României în Canada, Bogdan Mănoiu împreună cu vicepreședintele Comitetului Executiv al orașului Montréal, Christine Black,  în prezența autorităților locale și reprezentanților corpului diplomatic - consulii generali ai consulatelor generale ale României la Montreal, respectiv Toronto - Tullia-Imola Balla, respectiv Oana Raluca Gherghe, precum și a numeroși invitați din comunitatea sportivă.

Ministerul Afacerilor Externe, prin Ambasada României în Canada, a contribuit la realizarea plăcii omagiale din bronz, care are dimensiunile de 50,8 cm × 66,04 cm, o grosime de 1 cm și o greutate de aproximativ 18 kg. Placa poartă trei imagini simbolice și un text în limba franceză care amintește lumii de acel prim 10 perfect olimpic și completează ansamblul memorial dedicat Nadiei Comăneci în spațiul public din Montréal. Aceasta se alătură pieței “Nadia Comăneci” (“Place Nadia Comăneci”), inaugurată în anul 2017 în Parcul Olimpic din Montréal. Ceremonia de dezvelire a fost precedată, la 30 iulie 2026, de deschiderea oficială a manifestărilor dedicate aniversării a 50 de ani de la Jocurile Olimpice de la Montréal. Cu acest prilej, ambasadorul României i-a oferit Nadiei, din partea Ambasadei României în Canada, o sculptură din sticlă realizată cu sprijinul antreprenorului român din Canada, Narcis Blidaru.

Revenind cu povestea noastră la ceremonia dezvelirii plăcii omagiale: Nadia vorbește cald, presară glume, destinde atmosfera. Apoi, aproape pe nesimțite, dispare din cercul oficial și se îndreaptă spre sala de gimnastică. Acolo unde câteva fetițe exersează. Și acolo este, de fapt, locul ei preferat. Le privește, le corectează, le arată mișcări, le încurajează. Copiii o îndrăgesc instantaneu, chiar dacă poate nu toți știau cine este femeia blondă din mijlocul lor. Dar simt. Și asta e suficient. Ochii Nadiei strălucesc când vorbește despre antrenamente și despre noua generație. Pentru o clipă, o poți vedea așa cum era acum 50 de ani - fetița cu breton visând la perfecțiune.

O cunosc pe Nadia de mulți ani, în calitate de admiratoare și jurnalistă. Iar aceste trei momente de mai sus surprind doar o parte din ceea ce este ea cu adevărat: nu doar un simbol mondial, nu doar o legendă a sportului, ci un om de o modestie rară. Nadia - prietenă cu marile nume ale lumii, ambasadoare a României peste tot - rămâne, în esență, același om cald, apropiat, firesc. Se poartă cu fiecare ca și cum ar fi un vechi prieten. 

Momente unice și generozitatea Nadiei la Montreal 2026

Când a văzut-o la conferința de presă cu jurnaliștii români, Nadia a chemat-o alături de ea pe Marilena Neacșu, fostă componentă a echipei României la Montreal 1976, a șaptea dintre fetele selecționate atunci. Azi, Marilena este profesoară de sport la Montreal și a ținut neapărat să o vadă pe Nadia, pe care nu o anunțase, să-i facă o surpriză. I-a arătat o pălărie pe care Nadia a recunoscut-o din amintirile lor din satul olimpic. Nadia și-a îmbrățișat fosta colegă cu bucurie și a invitat-o la evenimentele de la Montreal.

Apoi ne-a semnat zâmbitoare un afiș al asociației românești din Kitchener-Cambridge-Waterloo - ARTA 2000 - The Romanian Association, realizat cu sprijinul colegei ei Cristina Bontaș Tantaru, care trăiește tot în Canada. Iar când am rugat-o să le permită să folosească bannerul la toate activitățile lor în comunitate, a zis - normal!

De la colega mea de ziar, Mădălina Corbeanu aveam câteva fotografii vechi, unice, cu Nadia - bebeluș în cărucior, în brațele părinților, cu medaliile din vitrina de-acasă de la Onești. Mădălina m-a rugat să i le restituim ei și mamei ei, Ștefania Comăneci. Bart Conner, soțul Nadiei, prezent peste tot alături de ea a fost extraordinar de impresionat, vedea pentru prima dată acele imagini de colecție.

Nadia a fost ca de obicei generoasă în răspunsuri pentru publicul din România, chiar dacă eram o echipă mică, de doar câțiva jurnaliști. Am format toți o echipă, am urmărit-o pe Zeița noastră de Zece la toate evenimentele montrealeze și am informat publicul pe social media, media locală, dar și corespondențe acasă, pentru mai multe televiziuni, cum ar fi TVR, Prima Sport. Cum știm cu toții situația presei românești, tot ce am filmat cu mijloace proprii am distribuit televiziunilor și publicațiilor din România interesate, pentru ca mesajele Nadiei Comăneci și tot ce s-a petrecut în aceste momente aniversare unice să ajungă la toți românii.

Iar Nadia ne-a oferit cu zâmbetul pe buze declarații, povești, chiar dans și celebrele ei mișcări. De exemplu, la muzeul McCord Stewart, după turul oferit de Christian Vachon, managerul colecțiilor din istoria Jocurilor Olimpice din Montreal, Nadia a stat de vorbă cu invitații, a glumit, a împărtășit amintiri, secondată de Bart Conner.

Screenshot

La vederea imaginilor cu Satul Olimpic de atunci, Nadia arăta amuzată partea destinată fetelor, iar Bart pe cea a băieților, menționând că erau paznici, să nu se amestece unii cu alții, sau glumeau amândoi că aveau piscină sau spa. Toată lumea știe condițiile de atunci. Sau, la final, Nadia și gimnastul canadian medaliat cu aur la JO Paris, Félix Dolci au executat grațioasele mișcări de sol marca Nadia. Iar Felix ne-a povestit în câteva expresii comice în limba română cum comunică cu antrenorul lui român - Adrian Bălan. Au comparat toți trei diferențele stilurilor de gimnastică de azi și de ieri.

Tot în cinstea Nadiei s-a derulat la muzeu o proiecție cu piesa cântată de Celine Dion, prietena Nadiei, într-o prezentare spectaculoasă a rochiei de 12 kilograme pe care cântăreața a purtat-o la Jocurile Olimpice de la Paris.

Pe tot parcursul acestui an Nadia, echipa Transilvania Film o urmărește pe celebra gimnastă pretutindeni. Tudor Giurgiu, Cristian Pascariu și Tudor D. Popescu pregătesc cel mai așteptat documentar despre Nadia Comăneci pentru 2027. Au filmat și la Montreal, inclusiv momentul cu cele 50 de Nadia botezate în cinstea ei după 1976.

Revenind la momentul oferirii titlului de Doctor Honoris Causa la Université de Montréal, sunt greu de descris emoția, bucuria, atmosfera în care Nadia a primit această distincție academică. Pot spune că în topul meu acesta a fost vârful recunoașterii a tot ce reprezintă Nadia Comăneci mai ales pentru generațiile viitoare -  de sportivi și “nesportivi”.  Nu știu dacă își poate imagina cineva cum fata nostră de aur poate avea răbdarea și bucuria de a sta de vorbă cu toți cei care vin la ea, îi cer autografe și fotografii. Nadia - modesta celebră - Nadia - fetița care care a fost cândva cutezătoare în fața camerelor la primul ei interviu, păstrează aceeași căldură și prezență de spirit în orice situație.

În ultima seară, stadionul din Parcul Olimpic Montreal a fost plin de canadieni veniți să urmărească spectacolul Feu Sacré dat în cinstea celor 50 de ani de la Jocurile Olimpice din locul unde a început legenda Nadiei - Zecele perfect. Grupuri mari de români au venit cu steaguri tricolore și tricouri cu însemnele României. La momentul apariției Nadiei pe scenă, din toate piepturile i s-a scandat numele, într-un entuziasm de concert și bucurie.

Nadia Elena Comăneci Conner este și azi la înălțimea performanțelor ei cu zece, doctor onorific, oaspete principal, supervedetă, care duce România pe buzele tuturor. Știe o lume întreagă: la doar 14 ani, la Montréal, în 1976, a intrat în istorie obținând prima notă perfectă de 10 din istoria gimnasticii la Jocurile Olimpice - o performanță care a marcat pentru totdeauna cea mai prestigioasă competiție sportivă din lume și a inspirat generații întregi de sportivi. În toate intervențiile, vorbește cu bucurie și generozitate despre echipă, despre sprijin, despre voluntari. În acest tur de forță canadian a repetat că această aniversare nu este doar a ei, ci a tuturor celor care au făcut posibil momentul Montréal 1976.

Poate de aceea, după 50 de ani, performanța Nadiei nu simbolizează doar amintirea unor vremuri strălucitoare în gimnastica românească reflectată și multiplicată pe plan mondial.

Nadia, ești prezență. O inspirație vie. O parte din inima noastră.

Draga noastră Nadia, noi, românii - de oriunde am fi - îți mulțumim!

VEZI FOTOPOZA 1 / 24

*Casetă mulțumiri:

• Lui Virgil Munteanu, cel care m-a pus în legătură cu Nadia la prima mea emisiune tv în direct și care mi-a propus să scriu acest material special pentru ziarul meu de suflet, Evenimentul Zilei, unde mi-am început drumul jurnalistic. Mulțumesc, Virgil și pentru corespondenta ta canadiană din Quebec, Marie Anik M.A L'Allier - Relations publiques.

• Lui Raul Dudnic, producătorul ”Noi Românii”, emisiunea difuzată pe OMNI TV/Rogers/Canada, cameramanului Miki Farkas/Mike TV Productions Montreal, Consulatului General al României la Toronto și prietenilor mei torontezi care se știu, prietenilor mei montrealezi Loredana Văduva și Gabriel Miron, colegilor cu care am făcut mica echipă a presei românești prezentă la celebrarea Nadiei - Florin Bălțăteanu - contributor Cotidianul.ro, singurul venit în Canada din România special pentru Nadia, Maria Ionicescu/KlubEvent, Adrian Ardelean/”Ora Românească” la radio CFMB.

• Și adaug că am reprezentat cu mândrie la acest eveniment și următoarele organizații pentru care voluntariez pentru comunitatea româno-canadiană: Romanian Board of Trade in Toronto/Peter Săndică, ziarul Observatorul de Toronto/Dumitru Puiu Popescu și Misiuni Multiple/Maria Micșia.

Corespondență specială din Montreal – Amorena Minculescu, jurnalist la Noi Românii