Pe Moby l-am întâlnit într-un hotel din Năvodari, cu puţin timp înaintea începerii show-ului lui de sâmbătă din cadrul The Mission: Dance Weekend. Deşi toată lumea din jurul lui era cuprinsă de frenezie, muzicianul era imperturbabil, liniştit. A refuzat să dea mâna cu mine, dar şi-a cerut scuze. A spus că nu mai dă mâna cu nimeni, pentru că sunt prea multe persoanele pe care le cunoaşte în fiecare zi.

EVZ: E a treia ta oară în România. Ai ajuns să cunoşti, cât de puţin, ţara noastră?
Moby:
Am văzut Bucureştiul de două ori şi acum Constanţa, dar nu pot spune că am văzut ţara. Oricum, e o ţară foarte mare şi ce e interesant e că, atunci când mă uit la Europa Centrală, anumite ţări din această regiune sunt atât de mari în comparaţie cu Belgia sau Danemarca, de exemplu. Sunt atât de multe de cunoscut şi, poate, la un moment dat, aş vrea să mă întorc ca turist şi să văd părţile ţării pe care nu le-am văzut – adică majoritatea.

Te pot întreba dacă asta spui mereu în legătură cu ţările pe care le vezi doar când ai un concert?
Nu spun asta mereu. Există unele ţări în care nu mi-aş dori să fiu turist. Dar aici ştiu că există părţi incredibil de fascinante. Mi-aş dori să le văd.

Un album născut din insomnie

Spune-mi care este conceptul noului tău album…
Se numeşte "Destroyed". În mare parte, l-am compus noaptea târziu, spre dimineaţă, în camere de hotel, pentru că am mari probleme cu insomnia. Şi această experienţă de a fi pe cont propriu, în camere de hotel, la ora 4.00 dimineaţa, fără a putea să adorm, m-a făcut să mă decid să folosesc acest timp pentru a compune muzică. Asta a fost sursa de inspiraţie pentru material. L-aş descrie ca pe un soundtrack al oraşelor goale, la ora 3.00 dimineaţa. Nu e un album pop, nu e un album dance, e un disc liniştit, atmosferic.

Nu-i pasă cum ajunge muzica la oameni

Ai lansat acum câţiva ani site-ul mobygratis.com, pentru a-i ajuta pe studenţii la film. Mă întrebam câţi utilizatori sunt.
Dăm muzică gratuită regizorilor independenţi şi studenţilor la Film, am avut până acum 7.000 – 8.000 de utilizatori. Majoritatea sunt filme mici, experimentale, de studenţi. Dar e un mod de a ajuta cineaşti începători, dar şi de a-mi face cunoscută muzica de factură mai experimentală, de a o face auzită. Scopul meu ca muzician e să încerc să fac muzică pe care o iubesc, şi apoi să-i fac pe oameni s-o asculte. Nu-mi pasă cum ajung la ea: dacă e pe un CD, dacă descarcă un mp3, dacă au plătit-o sau dacă n-au plătit- o. Sunt pur şi simplu interesat ca oamenii să audă muzica pe care o fac.

Ai idee care este cea mai descărcată piesă a ta pe mobygratis.com?
Nu am nicio idee. Dar sunt curios. Cred că ar trebui să mă informez în privinţa asta.

Ai lansat un album, "A Night in NYC", împreună cu "The Sunday Times". De ce?
Când vine vorba de a lansa muzică în lume, mă gândesc doar cum s-o aduc la oameni, s-o asculte. Nu mă gândesc cum pot să vând discuri, nu mă gândesc la cum pot să fac bani, ci doar la urechile publicului.

Ai căutat un public mai larg?
Nu neapărat mai larg, pur şi simplu îmi place ideea de a avea un public. Şi astfel, ceva ca "The Sunday Times" să dea gratuit muzica şi oamenii să o audă – asta mă face fericit.

Cine pedepseşte oamenii pentru că ascultă muzică

Legat de Recording Industry Association of America (RIAA), ai declarat în trecut că ar trebui să fie desfiinţată. Crezi că toată muzica ar trebui să fie gratuită şi disponibilă tuturor?
Nu cred nimic absolut. Muzica ar trebui să fie gratuită, dacă muzicienii îşi doresc ca ea să fie gratuită. Cred că muzica se află într-un loc mai bun în prezent, pentru că poate fi ascultată în atâtea feluri diferite. Disc, CD, mp3, pe YouTube. Există atât de multe variante. Unii muzicieni sunt ofensaţi de faptul că oamenii pot asculta muzica lor gratuit, dar majoritatea nu sunt. Mie nu-mi place la RIAA că îi pedepseşte pe oameni pentru că ascultă muzică. Pentru mine, ăsta e cel mai rău lucru.

Casele de discuri sunt importante doar pentru că-i ajută pe artişti şi-i ajută pe oameni să se simtă fericiţi, relaţiile dintre industria muzicală se formează între muzician şi public. Asta e partea preţioasă. Rolul casei de discuri e mic şi secundar. Cred că RIAA se preocupă doar cu protejarea caselor de discuri, când ar trebui să protejeze muzicienii.

Industria muzicală se preocupă de bani acum…
Cred că industria se preocupă mai mult de frică. Pentru că majoritatea oamenilor care lucrează la case de discuri se tem să-şi piardă slujbele. Şi există mulţi oameni buni care lucrează la case de discuri. Oameni drăguţi, care iubesc muzica. Problema cu companiile acestea este că directorii vor doar să facă milioane de dolari şi să aibă o casă frumoasă pe plajă şi nu sunt preocupaţi de muzică, de artist, de public. Sunt preocupaţi doar de ei înşişi şi asta nu e deloc sănătos. Sper că va exista un nou val de industrie muzicală, care să înlocuiască garda veche.

Ar duce cafea pe platouri, dacă Lynch i-ar cere-o

Cum a fost colaborarea cu David Lynch?
Eu şi el am făcut multe lucruri împreună. Am fost DJ la nunta lui, am fost în Iowa împreună (un stat american – n.r.), am făcut muzică pentru DLF TV (David Lynch Foundation Television – n.r.) al lui, am petrecut Ajunul Crăciunului împreună. E un tip cumsecade. Filmele lui sunt foarte întunecate, dar, ca persoană, este blând şi generos.

Ai vrea să apari într-un film de-ale lui?
Aş face orice, dacă m-ar ruga. Chiar dacă ar face un film scurt, experimental, în Murmansk, Rusia, şi m-ar ruga să mă duc să fac cafea pe platouri, m-aş duce şi aş face cafea. E un erou pentru mine. Aş face orice m-ar ruga.

"Problema cu companiile acestea este că directorii vor doar să facă milioane de dolari şi să aibă o casă frumoasă pe plajă şi nu sunt preocupaţi de muzică, de artist, de public. Sunt preocupaţi doar de ei înşişi şi asta nu e deloc sănătos. Sper că va exista un nou val de industrie muzicală, care să înlocuiască garda veche."

MOBY, muzician

<iframe width="560" height="349" src="http://www.youtube.com/embed/Q5nSsbneans" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>
<iframe width="560" height="450" src="http://www.youtube.com/embed/Dw17-BEFb3Y" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>