„Miza este sufletului omului”. Interviu cu Marina Alexandru, avocat, mediator, formator și coach
- Ioan Bujor
- 3 iunie 2020, 14:40
Ne aflăm în plină epocă nihilistă, care, în fervoarea deconstruirii, a redefinit totul: limbajul, omul, arta, religia, educația și dragostea. De la nivelul dezbaterilor de idei însă, nihilismul a pătruns în forță și în politică și justiție, pentru a născoci legi care redefinesc viața și moartea, omul și dragostea, familia și copilul, proprietatea și libertatea.
Absurdul s-a așezat la masă și legiferează, merge și dezbate în media, alege și dispune în politică. Cine câștigă de pe urma lui? Negreșit, un nou Caligula. Sau mulți, prea mulți Caligula care proliferează în societate. Viața ni se umple de regi nebuni.
Stăm de vorbă cu Marina Alexandru ‒ avocat de prestigiu, specializată în stingerea conflictelor și în problemele pro-viață și pro-familie, în care lucrează cu mare profesionalism, dar și cu inimă caldă de femeie și mamă – despre arbitrariul unor demersuri juridice care pun în pericol familia și, în ultimă instanță, însăși viața cetățenilor. (A.G.)
– Doamnă avocat, la mitingul de protest împotriva implementării tehnologiei 5G din 20 octombrie 2019 ați afirmat că suntem contemporanii unei epoci în care se emit legi „la kilogram”, aflându-ne într-un „haos legislativ ireversibil”. Dincolo de interesele strict economice și politice, care e miza acestei „conflagrații legislative”, după cum însăți ați numit fenomenul?
– Îmi mențin opinia că în România se emit legi „la kilogram” și aș îndrăzni să spun că, în cele mai multe cazuri, fără conștiință și fără discernământ. Am ajuns la această concluzie urmărind „torentul” legislativ la care suntem martori, precum și proiectele de legi înregistrate în Parlament. Nu este nevoie să stai prea mult să studiezi, e suficientă o trecere în revistă ca să-ți dai seama că, fizic vorbind, e imposibil ca forul legislativ să stea să zăbovească și să se gândească la consecințele adoptării multora dintre actele normative. De regulă, primează interesele politice și personale, așa se negociază în general, iar când societatea civilă adoptă o poziție fermă și ajunge să tragă semnalul de alarmă, atunci începe „războiul”.
Presa online și, pe alocuri, mass-media au făcut cunoscute aceste lucruri. Eu am ajuns să constat cu durere aceste adevăruri zdrobitoare, fiind implicată ca activist civic și profesionist în domeniul juridic. Cu toate acestea, Dumnezeu ne mai oferă câte-o speranță, scoțându-ne în cale unii parlamentari „treziți”, cărora nu le e chiar indiferent ceea ce se întâmplă. Și astfel ne unim și ne sprijinim reciproc, pentru a nu lăsa lucrurile la voia unora sau altora.
Trezvie vs. manipulare
Referitor la „miza acestei conflagrații legislative”, este mult de povestit. În opinia mea, pe care mi-am format-o studiindu-i pe Sfinții Părinți și pornind de la cuvintele Mântuitorului, miza este una spirituală. Părintele Iustin Pârvu, cu care la un anumit moment dat am avut șansa să stau de vorbă, ne-a explicat că tot ceea ce trăim noi în planul lumesc, al vieții sociale, este o transpunere și o manifestare în materialitate a ceea ce există deja în planul spiritual, duhovnicesc. Ceea ce înseamnă că tot acest haos legislativ, toată această „conflagrație” există numai din pricina haosului nostru lăuntric, în care ne aflăm ca conștiință colectivă formată din conștiințe individuale, și cu care am ajuns să ne simțim atât de confortabil, încât nici nu ne mai dăm seama, de cele mai multe ori, care e starea noastră adevărată. De aici s-a creat un cerc vicios, din care ni se pare că nu mai putem ieși.
Această imposibilitate de ieșire este însă doar o falsă impresie, pentru că soluția este cercetarea de sine ‒ cu rigurozitate, cu sinceritate, fără menajamente ‒ pe care se cuvine să ne-o facem fiecare. Cu alte cuvinte, Spovedania urmată de Împărtășanie sunt vitale. Atunci se trezește conștiința, iar un om trezit nu mai poate fi manipulat de nimeni și nimic, deoarece atunci Îl lasă pe Hristos să Se manifeste dinlăuntrul lui, intră în starea pe care eu o numesc „facă-se voia Ta, Doamne, nu voia mea”.
Așadar, în esență, miza acestei conflagrații ideologice și sociale este sufletul omului, este creația și lucrarea lui Dumnezeu, indiferent de ce tip de ideologie vorbim. Și, iarăși, nu spun nimic nou ‒ ca să ne convingem e suficient să ne întoarcem privirea către noi înșine, apoi să privim în jurul nostru. Credeți că întâmplător Sfântul Serafim din Sarov a zis: „Dobândește pacea și mii de oameni în jurul tău se vor mântui”?
Deci schimbarea începe cu noi înșine, începe cu „Ce ție nu-ți place altuia nu-i face”. Iată cum iese la suprafață înțelepciunea simplă și curată a neamului nostru, exprimată în proverbe! Noi ne-am obișnuit și chiar ne simțim bine să funcționăm după principiul „Ce mie nu-mi place ție îți pot face, ba chiar mă supăr dacă ai tupeul să te revolți”. Astfel se nasc și se întrețin conflictele. Lucru care, de altfel, se vede foarte bine ‒ ca să dau un trist exemplu ‒ și în litigiile unde frații se bat între ei pe moștenirea lăsată de părinți.
În acest moment, ca haosul legislativ să poată fi stăvilit ar trebui să existe conștiințe înalte care, cu intenție sinceră, să înceapă să organizeze legislația pe domenii și să o pună în ordine. Din nefericire, în virtutea principiului nepotismului, inadmisibil de mulți diletanți și amatori au ajuns să umple până la saturație funcțiile de decizie. Altă explicație nu există pentru situația în care am ajuns ca țară și ca neam.