Deși circula la nivelul de zvon încă de la mijlocul săptămânii trecute, vestea desemnării lui Sorin Grindeanu la președinția Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații a fost de breaking news. Și asta în condițiile în care lumea celor dependenți de televiziunile de știri este trasă de mânecă de destule ori pe zi.

De la sfârșitul verii se vorbea despre repararea relațiilor dintre Sorin Grindeanu și Liviu Dragnea, relații ce păreau rupte și ruginite precum lanțul de iubire din străbunica manelelor de astăzi. Vă reamintesc faptul că pe 21 iunie PSD și-a dat jos propriul Guvern, iar atacurile lui Grindeanu la adresa lui Dragnea păreau că nu mai lasă loc împăcării.

Apoi a apărut o declarație stranie a fostului premier, cum că președintele PSD a discutat ”părintește” cu el. Imediat au apărut zvonurile că lui Grindeanu i se pregătește un post de ambasador. Apoi a venit altă declarație, chiar în Evenimentul Zilei, în care Grindeanu spunea, pe 9 septembrie: ” Chestia cu plecatul în diplomație e o mare prostie și e ilogică. Eu vreau să fiu membru de partid, nu diplomat!”.

Declarațiile sale despre carnetul de partid au marcat atât perioada de criză guvernamentală cât și pe cea de aparentă uitare de după moțiunea de cenzură. Fostul premier a spus: ”Oricât ar încerca Liviu Dragnea să scape de mine pentru că am fost incomod, am fost și voi fi pesedist!”

Cred că acest caz ”Grindeanu” are drept cuvânt cheie expresia ”membru PSD”. Îmi amintesc eforturile celor ”de la centru” pentru demiterea lui Grindeanu de la conducerea PSD Timiș și pentru excluderea sa din partid. Pe 25 iulie, la Timișoara a fost nevoie de intervenția secretarului general Marian Neacșu pentru a calma mișcările de protest în favoarea fostului premier. Dar voi reveni la acest aspect.

Au urmat și alte speculații privind revenirea lui Grindeanu în Guvern, mai ales pentru că știuta sa prietenie cu Mihai Tudose se putea manifesta acum, că se împăcase cu Liviu Dragnea. Potrivit propriilor declarații, lui Grindeanu i s-a propus chiar un post de ministru – în timpul crizei înlocuirii miniștrilor Shhaideh și Plumb – dar acest lucru nu s-a materializat.

Apoi a venit demisia suspectă a lui Adrian Diță de la conducerea ANCOM. Diță este clar omul lui Grindeanu. Ca să-l poată numi pe această funcție, pe 11 mai, fostul premier a dat o ordonanță de urgență, pe 27 aprilie, care spunea că președintele ANCOM nu mai este numit de președinteșe țării, ci prin votul Camerelor reunite ale Parlamentului. Pentru a-l putea schimba pe Cătălin Marinescu de la conducerea ANCOM, Grindeanu a introdus în lege următorul text: ” Conducerea ANCOM este asigurată de un președinte și 2 vicepreședinți, numiți pe baza propunerii Guvernului de către cele două camere ale Parlamentului, reunite în ședință comună, cu votul majorității deputaților și senatorilor prezenți.”

Diță a avut un mandat dificil, marcat de atacuri din partea PNL și USR pentru reorganizarea Autorității, reorganizare care nu poate fi altfel decât conformă planurilor inițiale ale lui Sorin Grindeanu.

Aici trebuie amintit că primul pas de la politica locală la cea guvernamentală Sorin Grindeanu l-a făcut când Victor Ponta l-a numit ministru al Comunicațiilor. Când a devenit premier, la Comunicații și-a numit un apropiat, Augustin Jianu. ”Apropiat” e puțin spus, Augustin Jianu a fost singurul ministru care nu a demisionat din Cabinet când PSD a decis schimbarea lui Grindeanu și a rămas alături de timișorean până la demiterea prin votul parlamentarilor.

Sorin Grindeanu nu și-a ascuns niciodată interesul pentru acest domeniu chiar dacă el a alimentat speculațiile deja existente privind legăturile sale cu serviciile de informații.

Pe 12 octombrie, parlamentul îi numește lui Adrian Diță doi vicepreședinți. Se pare că a fost picătura care a umplut paharul, dar nu există motive oficiale ale demisiei. Cert este că pe 20 octombrie, Diță demisionează și luni Mihai Tudose trimite la Parlament nominalizarea lui Grindeanu pentru această funcție.

Poate părea un gest de frondă la adresa lui Dragnea, dar semnele sunt că președintele PSD și-a dat acordul pentru această numire. Primul semn este că birourile permanente au dispus rapid ca nominalizarea să treacă prin comisii până pe 26 octombrie și săptămâna viitoare să ajungă în Plenul reunit. Asta nu se putea face fără acordul președinților celor două Camere.

Dacă Sorin Grindeanu va fi votat, PSD scapă de o mare problemă, în această perioadă când nu mai are nevoie de surse de scandal intern. Potrivit OUG 22/2009, de organizare a ANCOM: președintele și vicepreședinții Autorității trebuie să îndeplinească mai multe condiții, potrivit articolului 3, printre care și aceea ca ”să nu fie membri ai vreunui partid politic pe perioada exercitării mandatului”.

Mandatul lui Grindeanu este de 6 ani, perioadă în care PSD are liniște în Banat. Cu un preț, evident, care constă într-un salariu de vis și în cedarea controlului asupra unei autorități pe care oricum nu o controlau și nici nu știau cum să stingă scandalurile apărute aici în ultimele luni.

 

Citat: O miză politică și una de... comunicații.