Tatăl muceniței, bogatul păgân Africanus, unul dintre demnitarii Nicomidiei care avea legături la curtea împăratului Maximin (285-305), dorea înrudirea cu familia tânărului Elevsie, o altă familie bogată din același oraș.

Pentru că la romani se obișnuia logodna timpurie a doi tineri, Iuliana, care nu avea decât 9 ani, s-a văzut logodită cu Elevsie.

Însă nimeni nu știa că tot de la o vârstă așa fragedă Iuliana era creștină în ascuns.

Toți cei din jurul ei îi admirau frumusețea, cumințenia și înțelepciunea.

Iuliana citea, dar nu legendele zeilor păgâni, ci învățătura Sfintelor Scripturi, lucru pe care nu-l știau nici părinții și nici logodnicul.

Trecând șapte ani de când se logodise și apropiindu-se ziua nunții, Iuliana s-a gândit să pună o condiție soțului ei, spunându-i: „Nu fac nuntă până nu vei fi eparh”.

Deși condiția era destul de grea, căci funcția de eparh (conducător al unei întregi provincii) era una foarte înaltă și greu de obținut, împăratul i-a acordat această funcție lui Elevsie, după multe străduințe.

Tânărul s-a întors acasă pentru a o înștiința pe Iuliana de această mare bucurie și de data aceasta Iuliana a fost nevoită să-i spună adevărul: i-a mărturisit că este creștină și că nu se poate căsători cu el.

Iubirea logodnicului s-a transformat atunci în ură și cum persecuțiile împotriva creștinilor erau în plină desfășurare, Iuliana a fost supusă la suplicii.

Mai întâi, s-a încercat arderea ei de vie, însă focul din cuptor în care a fost aruncată nu a atins-o.

A fost aruncată apoi într-o căldare cu plumb încins, dar, prin grija lui Dumnezeu, acesta i s-a părut fetei ca o baie caldă. Mai mult, focul pe care era așezată căldarea s-a ridicat brusc, arzându-i pe cei din preajmă.

Văzând cele întâmplate, 500 de bărbați și 130 de femei au crezut în Hristos.

Noii mărturisitori au fost martirizați împreună cu Sfânta Muceniță Iuliana, care nu a renunțat la credința în Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Acesteia i s-a tăiat capul.

Avea doar optsprezece ani.