Evenimentul Zilei > EVZ Special > Mineriada din 1991 și protestele din 2017 au aprins Piața Victoriei
Mineriada din 1991 și protestele din 2017 au aprins Piața Victoriei

Mineriada din 1991 și protestele din 2017 au aprins Piața Victoriei

În ultimii 28 de ani, România a cunoscut (și) câteva proteste puternice, care vor rămâne în istorie. Piața Universității din 1990, Mineriada din Piața Victoriei din 1991 și Protestele anului 2017 din aceeași piață din fața Guvernului sunt cele mai semnificative. Politicienii, în apetitul lor pentru ciolanul puterii, au reușit să divizeze societatea și să învrăjbească românii, folosind metode și mijloace de sorginte bolșevică sau mizând pe slaba informare a multora.

25 septembrie 1991. Panică în Gara de Nord

Pentru tinerii de azi, care nu au trait venirea minerilor în Capitala, dar şi pentru cei care nu-şi mai amintesc multe din detaliile acelor perioade, am sa reproduc un text pe care l-am publicat în septembrie 1991. Reprezinta una dintre relatarile reporterilor despre panica şi teama care se instaurau atunci în Bucureşti. Exista, însa, şi o parte a societaţii care aştepta „lecţia” minerilor în apararea politicienilor Puterii. 

„Gara de Nord, ora 10.00. Poliţia deja patruleaza pe peroane. În faţa biroului de informaţii grupuri de cetaţeni discuta aprins despre sosirea garniturilor de tren cu mineri. În unitaţile comerciale personalul începe sa strînga marfa. Se lipesc ziare în geamuri, se dau firmele jos. Unele vînzatoare plîng. ştirile circula cu rapiditate din gura în gura despre devastarile de la Petroşani anunţate la radio. La o firma turceasca se da jos firma luminoasa. O doamna din personalul de aici îmi spune: „Nu ştim ce o sa se întîmple, nu ştim de ce, pentru ce vin şi mai ales ce vor face aceşti mineri.”

Alaturi, la firma româneasca Roto, vînzatoarea e foarte agitata. „Am auzit ca devasteaza totul în cale, mai ales magazinele particulare. Mi-am luat banii în buzunar, actele, am pus ziare în geam şi aştept. Atîta vreme cît li s-a dat voie la particulari, cît traim într-o ţara democrata, e o ruşine ceea ce se întîmpla. Nu ştim daca nu este o maşinaţie ca sa ne desfiinţeze. Lumea a treia? Noi suntem ultimii dintre oameni daca guvernul da voie sa se întîmple aa ceva. Am ramas trasnita cînd am vazut atîta poliţie în gara. Mi-au spus sa-mi pun ziare în geam, sa încarc marfa. Poate parte din poliţiti s-or fi convins ca nu e bine si-şi fac şi ei datoria sa ne anunţe, sa fim prevazatori, sa evitam.”

La firma Pulman mi se spune: „Toata lumea a închis, nu numai noi. A fost decizia tuturor din gara. Am întrebat în alte parţi si am aflat ca au fost anunţaţi de poliţie. Am vazut toata lumea alertata. S-a creat panica chiar daca nu ne este frica. Nu putem face pe grozavii şi sa ţinem noi deschis. Nu stim daca va fi ceva sau nu, dar nu putem sa stam aşa daca vin minerii.” Un cetaţean aflat în apropiere puncteaza: „De data asta vin nechemaţi, sa vedem daca le mai da sa manînce.”

La firma Cobora activitatea se desfaoara normal. Se vinde şi se cumpara. Vorbesc cu Ticu din serialul TV „Cireşarii”. „Ni s-a spus şi noua sa închidem. Eu cred ca nu are rost. Nu vad motivul pentru care sa devasteze. La Impex Pamiza panica nu s-a produs, dar s-a început camuflarea geamurilor cu ziare. Poliţia caii ferate a anunţat pe toata lumea sa ne ferim, sa închidem. Nu mi-e frica. Eu am trecut şi anul trecut pe lînga ei şi nu mi-au facut nimic. Ei vin pentru revendicarile lor i noi nu credem ca facem parte din revendicarile acestea. Nu pe noi ne vizeaza. Daca vom vedea ca se dedau la acte de devastare, vom închide. Nu vad totuşi normala o atare situaţie. S-a anunţat la televizor la ora 10 şi aşa s-a lansat zvonul ca minerii fac devastari în gari.”

Poliţia patruleaza peste tot. Bucureteni curioşi, alţii revoltaţi, ziarişti, personalul garii aşteapta trenul cu mineri. La comandamentul Garii de Nord ofiţerul de serviciu îmi spune maliţios ca ei nu ştiu nimic, ca nu-i intereseaza. Trenul de 11.55 vine gol, minerii descinzând în Gara Baneasa”.

(Articolul a aparut în 26 septembrie 1999, în cotidianul naţional Tineretul liber).

Protestele din Piața Victoriei 2017 pot aduce voturi PSD

Începutul anului 2017 a debutat cu o manifestaţie de strada, dupa ce Guvernul PSD a anunţat ca va aduce modificari în Codul penal şi va emite o ordonaţa pentru graţierea unor deţinuţi, pentru a goli penitenciarele suprapopulate. Circa 3.000 de persoane s-au adunat în Piaţa Victoriei şi alte 2.000 în alte oraşe ale ţarii şi au protestat faţa de intenţiile Guvernului condus de Sorin Grindeanu.

Amploarea mitingurilor spontane s-a făcut simțită în scurt timp, coaliția PSD-ALDE fiind acuzată că împinge guvernul să dea ordonanțe care să servească politicienilor cu dosare penale. Mesajul s-a amplificat mai ales după ce, în 22 ianuarie, președintele Klaus Iohannis a mers în mijlocul protestatarilor, adunați în Piața Universității după un marș prin centrul Capitalei. Presa a estimat ca la protest au participat 30.000 de oameni. S-au facut remarcaţi politicienii Opoziţiei, de la PNL, USR, dar şi foşti miniştri din Cabinetul Cioloş.

Preşedintele Iohannis a avut un mesaj dur, pe placul celor din strada şi al politicienilor PNL şi USR: „O gaşca de oameni politici cu probleme penale vrea sa schimbe legislaţia din România, vrea sa slabeasca statul de drept, or aşa ceva nu se poate admite”. Liderul PSD, Liviu Dragnea, aratând ca partidul sau a câştigat votul popular, a declarat despre proteste ca marcheaza „începutul unei lovituri de stat”, iar preşedintelui Iohannis i-a dat replica acuzându-l ca „e în fruntea unei mineriade”. Din acel moment, Liviu Dragnea, condamnat definitiv într-un dosar şi având calitatea de inculpat într-un altul, a devenit ţinta protestatarilor şi a majoritaţii presei.

De data aceasta, spre deosebire de fenomenul Piaţa Universitaţii din 1990, când ziarele erau aşteptate pentru relatari de la faţa locului şi pentru opiniile unor jurnalişti, rolul principal a revenit televiziunilor şi reţelei Facebook.

Pe 29 ianuarie 2017, s-a înregistrat un numar de circa 50.000 de participanţi, adunaţi în Piaţa Universitaţii, cifra avansata tot de unii jurnalişti. Dupa câteva zile, când ministrul Justiţiei, Florin Iordache, a anunţat la miezul nopţii ca a fost emisa o ordonanţa prin care se graţiau unele persoane şi se modificau Codurile penale şi de procedura, zeci de mii de oameni au ieşit în strada în marile oraşe. Pe parcursul lunii februarie, chiar şi dupa ce ministrul Iordache a demisionat, la presiunea strazii, protestatarii au devenit tot mai mulţi, ajungând într-una din zile şi la 200.000 în toata ţara.

Rolul de mobilizare al rețelei Facebook a fost major. Va rămâne în memoria colectivă momentul în care mitingiștii au „incendiat” Piața Victoriei cu luminile telefoanelor mobile, imagini care au făcut înconjurul lumii și au atras atenția Parlamentului European că la București are loc o manifestație împotriva corupției și a partidului care a câștigat alegerile.

Tema corupţiei şi cea a modificarilor aduse codurilor penale au fost principalele revendicari ale protestatarilor. Ele au împarţit societatea în doua, pentru ca ieşisera la iveala abuzurile şi greşelile unor procurori DNA, precum şi faptul ca aceştia nu raspund pentru erorile comise dupa ce ultima instanţa hotarâse achitarea aşazisului infractor.

Parlamentul a fost ocupat și Palatul Victoriei, „incendiat”

Președintele Iliescu și guvernul condus de Petre Roman nu au reușit să se țină de promisiunile făcute minerilor la a treia mineriadă din iunie 1990. Condițiile de lucru din minele din Valea Jiului nu se îmbunătățiseră. Astfel că, în 25 se ptembrie 1991, a început a patra mineriadă, de data aceasta îndreptată împotriva repre zentanților FSN.

Oamenii cu lămpașe au descins în București în număr mare, conduși de Miron Cozma.

După două zile de haos, soldate cu un incendiu la Palatul Victoria, cu bătăi între forțele de ordine și mineri, cu moartea a trei persoane, prim-ministrul Petre Roman a demisionat. Minerii n-au plecat acasă, ci au ajuns în Parlament, hotărâți să pună și acolo ordine. O fotografie-document arată cum Ion Rațiu s-a dus fără frică printre minerii ce ocupaseră tribuna Camerei Deputaților, aceiași care, cu un an înainte îi devastaseră casa și l-au amenințat cu moartea. Parlamentarul țărănist a reușit să-i potolească, iar Cozma cu ai lui să fie convinși să părăsească incinta clădirii din Dealul Mitropoliei fără a incendia sau bate pe cineva.

Totuși, în această mineriadă, în incidentele din Piața Victoriei au fost uciși, cu proiectile trase de la una din ferestrele Guvernului, doi tineri nevinovați: Aurica Crăiniceanu și Andrei Frumușanu. Ulterior, ancheta procurorului Gheorghe Surdescu a scos la iveală faptul că un ofițer SPP a fost cel care a tras. Nici până azi fostul maior nu a plătit pentru fapta sa.

Tot în timpul asaltului asupra clădirii Guvernului a murit și jandarmul Nicolae Lazăr, ars după ce hainele i s-au aprins de la o sticlă incendiară aruncată din tabăra minerilor. Autorul omorului nu a fost identificat. A existat și o a patra victimă, un piețar din orașul Vulcan, bătut de niște mineri când au plecat spre Capitală.

Cristian Tudor Popescu, de la minerii buni, la protestatarii și mai buni

„Carmen, Sclava iubirii, trimisa la Internele lui Liviu Dragnea, a scos caii ca sa-i intimideze pe manifestanţi şi, la o adica, sa-i calce în picioare. Înlocuiţi caii cu ţevi de pistol automat. Asta fierbe înlauntrul unor Dragnea, Tariceanu, Nicolicea, Codrin Ştefanescu, Iordache, Steluţa Cataniciu, erban Nicolae. Daca nu le-ar fi înca teama de reacţia NATO şi UE, caci asta este diferenţa fundamentala faţa de decembrie ’89, ar da ordin sa se traga în demonstranţi, aşa cum recomanda generalul lor, vorbitor la televizor, Pavel Abraham sau deputatul PSD care zicea ca vrea sa-i termine cu kalaşnikovul pe cei din Piaţa Victoriei”.

Cristian Tudor Popescu, 27 noiembrie 2017, site-ul Republica. Acelaşi ton caustic din 1990, când aducea critici opoziţiei şi îi mângâia cu cuvinte plastice pe mineri. Doar că, de data aceasta, fără Darie Novăceanu și Silviu Brucan în cârcă, fostul jurnalist de la Adevărul din iunie 1990 s-a situat de partea cealaltă a baricadei. Pesediţtii sunt minerii, iar protestatarii sunt „golanii” din Piaţa Universitaţii. E opinia sa, însa majoritatea celor care au fost „golani” sau „forţe destabilizatoare”, cum i-a numit Ion Iliescu, nu se regaseşte în manifestarile fenomenului de strada declanşat în urma cu 28 de ani.

Repet ideea: unul dintre principalele motive pentru care participanții din Piața Universității nu simpatizează sau nu se alătură protestelor din 2017 din Piața Victoriei este faptul că, în timp, au înțeles că mișcarea lor anti-comunistă le-a folosit chiar neo-comuniștilor din jurul lui Iliescu. Opoziţia lor stradala, manifestarile paşnice, întreţinute cu muzica, poezie şi alocuţiuni ale unor cunoscuţi intelectuali din balconul Universitaţii i-au învrajbit, pur şi simplu, pe cei care nu simpatizau cu Iliescu şi FSN-ul lui, dar care credeau ca vor avea linişte şi vor prospera într-o ţara libera de dictatura. Mulţi dintre românii apolitici le-au dat votul în 20 mai 1990, Iliescu câştigând astfel cu peste 80%.

În cheia aceasta citesc textul lui Cristian Tudor Popescu, publicat pe site-ul Republica şi cred, înca o data, ca jurnalişti (n.a. – nu e cazul lui CTP!) care s-au transformat în activişti civici extrem de agitaţi vor puncta în favoarea alianţei aflata la putere, aşa cum s-a întâmplat cu FSN în ’90.