Referendumul pentru definirea prin Constituție a căsătoriei ca fiind legătura dintre un bărbat și o femeie a născut, în ultimii ani, dezbateri aprinse. Deși inițiatorii acestui proiect sunt acuzați, printre altele, de fundamentalism religios, adevărul este că demersul a fost declanșat de o întâmplare juridică dintr-o țară a Uniunii Europene. În anul 2013, Parlamentul francez a modificat codul civil și a permis căsătoria între persoane de același sex, dar și dreptul acestora de a adopta copii. Au urmat proteste ale francezilor care au cerut un referendum pe această temă, dar revendicările au fost ignorate.

Mihai Gheorghiu, unul dintre cei care au inițiat proiectul de modificare a Constituției în România, ne-a explicat că ideea unui referendum apăruse cu câteva luni înainte de votul Parlamentului francez, dar acel eveniment a fost dovada că oricând o modificare a codului civil se poate produce și în țara noastră printrun vot al Legislativului. Faptul este important pentru că cei care se opun acestui referendum de modifi care a Constituției argumentează că reglementarea căsătoriei, ca fiind aceea dintre un bărbat și o femeie, există deja în codul civil și o modifi care a Constituției ar fi inutilă. Evenimentul Zilei publică astăzi a doua parte a interviului cu Mihai Gheorghiu, liderul „Coaliției pentru Familie”, în care acesta explică care sunt implicațiile acestui referendum, dar și care sunt punctele în care consideră că sunt atacați pe nedrept

 

Evenimentul Zilei: Momentul toamna 2015, când ați declanșat strângerea de semnături pentru acest referendum. De la ce a pornit această idee?

- Mihai Gheorghiu: Este în primul rând o formă de a-ți apăra valorile, de a apăra lumea în care trăiești, de a apăra fundamentele creștine ale civilizației europene, de a apăra drepturile constituționale și legale și a de a clarifica lucruri care, sub presiunea ideologică a zilei de astăzi, par să devină, cel puțin pentru unii, extrem de neclare. Proiectul a început cu mult înainte de strângerea semnăturilor, a început cu doi ani înainte, printr-o pregătire minuțioasă. A pornit la inițiativa mea, dar a inclus ajutorul a foarte multor oameni, gândirea și acțiunea decisivă a multor persoane. Am descoperit ulterior că nu inventaserăm nimic. Am cântărit, am văzut ce se întâmplă în jurul nostru și am luat decizia, în momentul în care grupul de ințiativă a fost destul de numeros, să ne îndreptăm către această procedură de revizuire constituțională prin strângerea de semnături, care înseamnă, practic, și acesta este un principiu fundamental al nostru, apelul la exercitarea suveranității de către poporul român. Există două valori cheie, două principii fundamentale în ceea ce ne privește, pe care le-am afirmat de la bun început, și anume: apărarea fundamentului creștin al civilizației europene și românești și apărarea și exercitarea dreptului la suveranitate a acestui popor. Sunt lucruri firești pe care dacă nu le apărăm, vedem că putem fi privați de ele foarte ușor.

- Ați spus că unul dintre factorii declanșatori a fost reprezentat de ceea ce se întâmplă în jur. Ați putea să exemplificați?

 - Există la ora actuală în Occident, în Europa și în Statele Unite ale Americii, o presiune a ceea ce am putea numi progresism, care este legitimat și de ideologia corectitudinii politice. Este o tornadă ideologică care încearcă să refacă țesutul social, cultural și juridic al civilizației occidentale. Este o mișcare profund anticreștină, este practic o revoluție culturală. De altfel, modelul revoluției culturale chineze cred că întemeiază acest efort uriaș de deconstrucție a tuturor valorilor europene.

- Ați avut exemple din alte țări care v-au împins spre această soluție constituțională?

- Vreau să dău exemplu Franței. În Franța, Codul Civil s-a schimbat, în anul 2013, numai prin vot în Parlament. Au ieșit milioane de francezi în stradă, care au cerut referendum prin care să se voteze dacă definiția căsătoriei să rămână ca fiind între un bărbat și o femeie. Li s-a refuzat referendumul și Parlamentul, dominat de Partidul Socialist francez a votat modificarea definiției căsătoriei, în sensul în care căsătoria include și persoane de același sex și include și adopția.

- Teama dumneavostră este că un Parlament, la un moment dat, poate fi influențat mai ușor să schimbe Codul Civil, pe când Constituția este mai complicat de schimbat?

- Exact. Această schimbare a definiției căsătoriei, în sensul că ar fi deschisă și către persoane de același sex, ar trebui să treacă prin furcile caudine ale unei modificări constituționale. Deci dacă noi înscriem în Constituție definiția normală și firească a căsătoriei, orice încercare de a schimba această definiție ar presupune, pe bună dreptate, consultarea întregului popor. Pentru că este o schimbare atât de importantă, este o schimbare care vizează interiorul ființei noastre, vizează raporturilor dintre noi și pentru o schimbare atât de radicală cu adevărat societatea românească ar trebui să fie consultată.

- Credeți că această mișcare este împotriva creștinismului sau este mai degrabă împotriva țesutului social care există de mii de ani?

- Este în bună măsură împotriva a țesutului social, natural, firesc al societății umane, dar și al fundamentelor culturale creștine, pentru că ea vizează schimbarea unor principii fundamentale și a definirii ființei umane. Ne aflăm aici și acum la stadiul unei biopolitici universale care vizează această schimbare într-un mod, aș spune chiar brutal, într-un mod bine direcționat, există o agendă. Nimic nu este întâmplător. Nu este o întâmplare că întreaga societate occidentală este pur și simplu afectată sub pretextul unei minorități de 1,5-2% din populație. Trebuie să spunem că această tornadă ideologică nu face decât să instrumentalizeze această minoritate. Această minoritate are într-adevăr problemele ei, trebuie ca cetățenii care o compun să se bucure de aceleași drepturi sociale, politice, civile ca majoritatea, dar nu aici este miza proiectului. Nu în apărarea drepturilor unei minorități.

- Sunt totuși opozanții inițiativei dumneavoastră...

- Noi discutăm despre cum ne definim noi pe noi înșine în Constituția României. Noi discutăm aici despre noi înșine, nu despre ceilalți. Ceilalți vin și spun că a discuta noi despre noi înșine și a discuta despre definiția juridică și constituțională a relației între bărbat și femeie este fie neconstituțională, fie imorală, fie retardată, fie excesiv religioasă, fie fundamentalist religioasă. Este un act de agresiune, este un act de manipulare. Repet, noi discutăm despre noi înșine, despre relațiile din familiile noastre, despre relațiile noastre între noi și copiii noștri, între noi și nepoții noștri, despre rudenie așa cum o înțelegem de mii și mii de ani. Asta nu înseamnă că viața noastră este lipsită de tensiune, este lipsită de păcat, este lipsită de probleme extreme. Le avem, dar discutăm despre noi înșine, nu discutăm despre ei și nu vreau să discut despre această comunitate și această minoritate pentru că nu trebuie să creăm paralelisme inutile. În schimb există un corp constituit al revoluției sexuale globale, mă întreb totuși de unde au apărut în societatea, intelectualitatea și mass media românească, care dă un soi de ordine progresiste, prescrie dogme ale unei noi ideologii și spune: „Domnule, sunteți retardați, sunteți veniți din Evul Mediu”. De ce spun asta? Unde s-a dovedit acest lucru, unde scrie acest lucru, că simpla naturalitate, firescul dintre noi, a ajuns ca să fie dovadă de retard istoric.

- Care sunt implicațiile sociale ale unei acceptări a căsătoriei între persoane de același sex?

- Să fim foarte bine înțeleși. Efectul imediat al redefinirii căsătoriei în sensul deschiderii către cuplurile de același sex înseamnă în mod automat dreptul de adopție al copiilor în cupluri ale persoanelor de același sex.

„Ținta campaniilor sunt copiii”

Evenimentul Zilei: Se transmite, mai ales în mediul online, că aceste libertăți totale pentru minoritățile sexuale reprezintă o evoluție. Ce părere aveți despre aceste mesaje?

- Mihai Gheorghiu: Nu este în niciun caz evoluție, este în principal o disoluție și nu e nici măcar o disoluție naturală, ci este una bine manevrată, bine argumentată și, vrând-nevrând, ne aflăm în fața unei elite, care nu este numai politică, ci este și una tehnocrată și economică, care face din această revoluție culturală practică politică, practică juridică și care încearcă să ne reformeze viețile și conștiințele sub aceste imperative ideologice.

- Acești formatori de opinie credeți că sunt cointeresați în vreun fel pentru a promova astfel de mesaje?

- Este foarte ciudat să constați că, într-o societate care se exprimă în toate sondajele de opinie ca fiind în proporție de peste 85-87% o societate care se bazează pe principii creștine, aparținând diverselor confesiuni, că există această atitudine a unei părți a elitei românești de a-i vorbi acestei societăți în termeni perfect anticreștini. Eu stau și mă întreb cum vor să ajungă la acești oameni, la mintea și la sufletul lor, spunându-le că acele lucruri în care ei cred sunt inutile, sunt păguboase, sunt periculoase și că nu corespund agendei primite din diverse locuri? Eu cred că este formula falimentului total pentru cei care cred că pot face politică în această țară, că pot construi în mijlocul acestui popor vorbindu-i într-o limbă pe care nu o cunoaște sau atacându-i principii fundamentale de viață.

- Sunt urmări sociale pentru cei care pun în discuție aceste lucruri?

- Socialmente a devenit nesigur să vorbești într-un anumit fel. Iată cât suntem noi de izolați în ceea ce privește discursul public, cât de puțini intelectuali, chiar din cei care se prezintă cu principii creștine, fac declarații clare, lipsite de echivoc. Există o presiune care nu mai este numai una politică, este ideologică și este mediatică. Ni se transmite nouă ca societate să avem grijă pentru că trendul este altul. Din cauza acestei presiuni multă lume preferă să evite aceste subiecte.

- Totuși, oficial, trăim într-o democrație...

- Acesta este semnul lipsei de democrație și semnul unei clare tentații ideologice care ne aduce foarte bine aminte de modul în care trăiam și discutam înainte de 1989. Cineva vrea să ne impună un nou limbaj, cineva vrea să ne propună o nouă ideologie și face pas cu pas, o face fără violență manifestă, dar vrea, în mod vădit, să ajungă la un punct foarte important, și anume la copii. Pentru că expresia sau efectul fundamental al tuturor acestor posibile schimbări va exista și va fi vizibil în școală și în mintea și în sufletul acestor copii care vor învăța lucruri noi, lucruri pe care nu le învață în familie, nu le cunosc din familie, dar le vor învăța la școală.

- În acest caz nu există riscul să intre într-un conflict cu propriile familii?

- Va fi o fractură care va traversa familiile noastre dacă învățământul se va supune acestor principii ideologice, ale acestei noi teorii care spune că orice este posibil, că orice este dezirabil și mai mult decât atât, spune că trebuie să devină normativ. De aceea trebuie ca acest mod de viață să fie apărat și legal și constituțional și moral, pentru că el tinde, în ultimă instanță, să ne schimbe pe noi înșine, pe noi toți.

- Au fost părinți sau profesori amenințati?

- Da. Există deja o presiune că acesta este curentul, că ziua de mâine va arăta cum vor acești activiști și atunci nu e bine să te arăți ca un opozant.

- Și dacă ziua de mâine nu se oprește doar aici?

- Păi asta spunem și noi, că dacă ziua de mâine nu se oprește aici? Nu știu dacă vor avea o limită, dar revenind la ceea ce se întâmplă aici, și am avut în urmă cu o lună un dialog al Platformei Civice Împreună cu un grup de parlamentari și le-am explicat ce se întâmplă în sistemul educațional românesc, cât de multe sunt aceste tipuri de evenimente. Cei 10 parlamentari care au participat la discuție au fost uimiți de amploarea fenomenului, de amploarea protocoalelor care sunt semnate cu inspectoratele școlare județene pentru a ține astfel de evenimente. Aceste ONG-uri sunt foarte bine finanțate, prin granturi europene sau ale unor ambasade de la București, și de zece ani de zile au acțiuni concrete în sistemul educațional românesc. În liceele românești circulă și se predă deja după manuale așa zise antihomofobie, dar care sunt de fapt lucrări de educație pro homosexuală și care vehiculează informații de o falsitate grosolană.

 

„Societatea nu este locul numai al hipsterilor, bicicliștilor și ateilor”

 

- Evenimentul Zilei: Una dintre acuzațiile din mediul online este că ați fost ajutați de Biserică în strângerea acestor semnături și că prin această implicare o instituție religioasă se implică în viața laică a statului.

- Mihai Gheorghiu: Noi nu ne-am dus la Curtea Constituțională și în Parlament cu Evanghelia. Noi ne-am dus cu Constituția României. Noi ceea ce invocăm sunt principii juridice și constituționale. Asta înseamnă că acțiunea noastră este perfect democratică, perfect legală, perfect constituțională – lucru dovedit de întreg traseul ei – și nu mai avem ce altceva să discutăm. Indiferent care sunt principiile noastre, noi am acționat în spațiul public în sensul Constituției României, a codului civil. De altfel definiția pe care o propunem să apară în Constituție este definiția căsătoriei din codul civil. Repet, a căsătoriei, nu a familiei pentru că această dezinformare continuă, joacă pe aceste ambiguități, pe aceste echivocuri. Sintagma că noi propunem redefinirea familiei este o minciună. Noi nu propunem nici definirea, nici redefinirea familiei, ci pur și simplu definirea constituțională a căsătoriei. Pentru că este în codul civil și pentru că este foarte important ca definiția din codul civil să se regăsească în Constituție, pentru că presiunea enormă a acestei ideologii și a schimbării în numele unei așa-zise evoluții arată faptul că dacă aceste definiții nu sunt reglementate la nivel constituțional ele pot fi schimbate peste noapte.

- Care este, până la urmă, implicare Bisericii în acest proiect?

- Inițiativa noastră este a unui grup de 16 persoane, care a apărut, în noiembrie 2015, în Monitorul Oficial. Între ei sunt reprezentanți laici ai mai multor culte și există, într-adevăr, și părintele Constantin Necula. Există și câțiva pastori. Asta înseamnă că inițiativa noastră a fost îmbrățișată și este considerată utilă și valoroasă de către toate cultele creștine din această țară. Dar nu înseamnă și nu transformă această inițiativă într-una religioasă, a corpului clerical al vreunei Biserici. Noi înșine, laici fiind, suntem membri ai Bisericilor noastre. Nu există și nu poate exista o fractură între principiile mele creștine și acțiunea mea civică. Eu, dacă sunt creștin, nu sunt condamnat la tăcere, la surghiun și la o așa-zisă barbarie. Nu cred că societatea a devenit numai locul privilegiat al hipsterilor, bicicliștilor și ateilor. Asta nu face din această inițiativă una a cultelor religioase. Cultele religioase o sprijină, o consideră valoroasă, o propun alături de noi societății politice, o sprijină prin scrisori pastorale, prin predică, dar asta nu o face o inițiativă a cultelor religioase.