Practica ultimilor ani a dovedit, în cele mai multe cazuri, că succesul - chiar şi în domeniul artistic - se creează şi se obţine pe reţetă: reţete tip Hollywood, tip telenovele latino, cu ţigani, tip OTV sau alte asemenea.
Atunci când un creator ocoleşte reţetele şi când ignoră „ingredientele” care atrag publicul, riscul de a nu fi băgat în seamă creşte exponenţial. Acest lucru s-a văzut duminică seara, la Operă, la premiera spectacolului ”Femei”. Programat pe 1 martie, beneficiind de un titlu „la zi”, spectacolul a creat, probabil, false aşteptări şi nu a reuşit să entuziasmeze publicul, prezent într-un număr mai mic decât la alte premiere.
Coregraful Gheorghe Iancu (director al Baletului ONB) a realizat montarea şi scenariul acestui spectacol, inspirat din nuvele de Cehov. Este un spectacol modern, înveşmântat într-o imagine scenică plastică, unitară, predominant în alb şi negru, realizată de Luisa Spinelli cu economie de mijloace în favoarea sugestiei. Pentru publicul tradiţionalist de la Operă, care s-a obişnuit cu baletul academic, limbajul neoclasic al spectacolului, ca şi povestea destul de „fugărită”, în tonuri sumbre, însoţită de o muzică practic necunoscută iubitorilor genului (colaje de muzică rusă), baletul ”Femei” se va înscrie probabil în categoria „interesant” şi atât.
Lipsesc momentele de virtuozitate tradiţională, lipseşte strălucirea, chiar şi happy-end-ul lipseşte… Nu se regăsesc „ingredientele” succesului care, de exemplu, au umplut cu o săptămână înainte Sala Palatului, la ”Stelele baletului secolului XXI”. Şi astfel efortul artistic creator pare a se fi lovit de un zid, iar efortul interpretativ meritoriu (Adela Crăciun, Gigel Ungureanu, Alin Gheorghiu) pare a se fi risipit. Totuşi, după părerea mea, a fost un spectacol care are ceva de spus şi care oferă destule satisfacţii estetice pentru cei ce au răbdare să treacă de faţada lipsită de „sclipici”. Un spectacol care, cu alt titlu, în altă zi şi în altă sală, ar fi avut, poate, mai multe şanse.
Foto: Mihai Cosma
