Microbii de pe Pământ ar putea supraviețui pe Lună. Descoperirea care complică viitoarele misiuni NASA

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Microorganisme aduse accidental de oameni sau de nave spațiale ar putea supraviețui în anumite zone de la Polul Sud al Lunii, potrivit unui nou studiu realizat de cercetători NASA.

Descoperirea este importantă înaintea viitoarelor misiuni lunare, deoarece contaminarea cu microbi tereștri ar putea îngreuna identificarea unor urme chimice sau biologice care existau deja pe satelitul natural al Pământului.

Studiul, arată că relieful și condițiile speciale din apropierea Polului Sud lunar pot crea zone în care unele microorganisme rezistă mai mult decât se credea anterior.

Cercetătorii subliniază însă o diferență esențială: supraviețuirea nu înseamnă că microbii ar putea crește sau se reproduce pe Lună.

Zonele umbrite pot deveni refugii pentru microorganisme

Suprafața Lunii este, în general, un mediu extrem de ostil vieții. Radiațiile ultraviolete, variațiile mari de temperatură, vidul și radiațiile energetice distrug rapid multe forme de viață.

La poli, însă, situația este mai complexă.

Axa Lunii are o înclinare foarte mică, iar Soarele rămâne aproape de orizont în regiunile polare. Munții, marginile craterelor și chiar formele mici de relief pot bloca lumina, creând zone care rămân umbrite și mai reci.

Aceste zone pot reduce expunerea microorganismelor la radiațiile ultraviolete, unul dintre cei mai importanți factori care limitează supraviețuirea microbilor pe suprafața lunară.

„Când ne gândim la Lună, nu ne gândim de obicei la biologie”, a declarat Heather Graham, coautoare a studiului și cercetătoare la NASA Goddard. Ea a subliniat că rezultatele arată că o celulă poate supraviețui în anumite condiții, ceea ce înseamnă că explorarea acestor zone trebuie să acorde o atenție mai mare contaminării produse de activitatea umană.

Ce microorganisme au analizat cercetătorii

Echipa a analizat cinci tipuri de microorganisme care sunt întâlnite frecvent în mediile asociate zborurilor spațiale sau în apropierea oamenilor.

Printre acestea se numără bacteriile Bacillus subtilis, Staphylococcus aureus și Deinococcus radiodurans, precum și fungii Aspergillus niger și specii de Fusarium.

Cercetătorii au comparat limitele cunoscute de rezistență ale acestor organisme cu hărți detaliate ale temperaturii, reliefului și radiației ultraviolete din trei regiuni aflate în apropierea Polului Sud lunar: Nobile Rim, Connecting Ridge și De Gerlache Rim.

Datele au provenit inclusiv de la Lunar Reconnaissance Orbiter, sonda NASA care studiază Luna de pe orbită.

Unele zone protejate pot fi surprinzător de mari

Modelele realizate de cercetători au identificat ceea ce oamenii de știință numesc „nișe de supraviețuire”. Dimensiunea acestora poate varia de la suprafețe foarte mici, comparabile cu o urmă de cizmă, până la zone mult mai extinse de pe fundul unor cratere.

Aspergillus niger s-a remarcat prin rezistența sa ridicată la radiațiile ultraviolete. Potrivit NASA, acest organism ar putea supraviețui inclusiv în anumite zone care primesc o cantitate limitată de lumină solară.

Microorganismele analizate nu sunt considerate, în mod obișnuit, organisme extremofile, adică forme de viață special adaptate celor mai dure condiții de pe Pământ. Unele dintre ele au fost însă detectate anterior în mediile asociate activităților spațiale, inclusiv în apropierea Stației Spațiale Internaționale.

Supraviețuire nu înseamnă viață activă

Autorii studiului insistă asupra unei diferențe importante: cercetarea analizează posibilitatea ca microorganismele să rămână vii, nu capacitatea lor de a se înmulți pe Lună.

Sursa foto: Arhiva EVZ

Unele organisme ar putea intra într-o stare latentă, cu activitate metabolică extrem de redusă. O astfel de supraviețuire, numită în unele contexte criptobioză, le-ar permite să reziste până când ar apărea condiții mai favorabile.

În prezent, nu există dovezi că Luna oferă condițiile necesare pentru creșterea și reproducerea acestor microorganisme. Apa lichidă, o atmosferă și temperaturile moderate sunt factori importanți pentru dezvoltarea majorității formelor de viață cunoscute.

De ce este importantă descoperirea pentru viitoarele misiuni

Problema devine mai importantă pe măsură ce explorarea Polului Sud lunar se intensifică.

NASA și alte agenții spațiale sunt interesate de această regiune deoarece unele cratere permanent umbrite pot păstra gheață și alte materiale vechi de miliarde de ani.

Aceste depozite ar putea conserva informații despre istoria Lunii și despre primele etape ale Sistemului Solar.

Contaminarea accidentală cu microorganisme de pe Pământ ar putea complica interpretarea probelor colectate în aceste regiuni.

„Trebuie să înțelegem ce era acolo înainte de noi”, a explicat Andrew Needham, coautor al studiului și specialist NASA în controlul contaminării probelor lunare.

Ideea este esențială și pentru viitoarele misiuni către Marte, unde oamenii de știință vor trebui să distingă între eventuale urme de viață extraterestră și microorganisme transportate accidental de pe Pământ.

Cercetătorul Prabal Saxena, care a coordonat studiul la NASA Goddard Space Flight Center, a atras atenția că explorarea umană transportă inevitabil microorganisme în spațiu.

Tocmai de aceea, cercetătorii consideră că monitorizarea contaminării trebuie să devină o parte importantă a viitoarelor misiuni.

Luna ar putea deveni și un laborator natural

Autorii studiului spun că această problemă poate avea și o utilitate științifică.

Zonele protejate de la Polul Sud lunar ar putea oferi cercetătorilor ocazia de a studia limitele reale ale supraviețuirii microorganismelor într-un mediu extraterestru, imposibil de reprodus complet pe Pământ.

Înainte de sosirea unor misiuni umane și robotice de amploare, oamenii de știință vor însă să stabilească cât mai precis care sunt condițiile naturale existente și ce tipuri de contaminanți pot fi introduși de activitatea umană.