Social
MESAJUL PUTERNIC despre MIGRAȚIE care accentuează SECRETUL Centenarului Marii Uniri: „Să REC ȘTIGĂM INIMILE fraților noștri!”. Vorbele RĂSUNĂTOARE ale unui episcop
Episcopul Macarie al românilor din Europa de Nord a vizitat, în ultimele zile mai multe țări scandinave, pentru a se afla în mijlocul credincioșilor ortodocși din afara României. După prezența sa în Groenlanda, Norvegia și Danemarca, ierarhul a ajuns, marți, și în Suedia, unde a adresat un mesaj despre aniversarea a 100 de ani de la Marea Unire.
Ce ar trebui să însemne pentru România Anul Centenarului? La această întrebare încearcă să răspundă Episcopul Macarie, adresând și problema migrației.
„Pentru noi, împlinirea a 100 de ani de la Marea Unire din 1918 trebuie să fie nu doar un prilej de bună cinstire a jertfei înaintașilor noștri, nu doar un prilej de evocări istorice solemne, ci, mai ales, un prilej de trezire duhovnicească. Cât de actuale sunt, în acest sens, versurile imnului național! Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte! Un somn greu, somn al morții duhovnicești, o letargie cumplită pare că ne-a cuprins și ne lasă dezarmați în ceasuri de grele încercări pentru neamul nostru. Iată, suntem o țară, care la o sută de ani de un moment atât de promițător, se luptă din greu cu sărăcia, cu abuzurile, cu dezbinarea, cu demoralizarea, cu destrămarea, spirituală și fizică, a neamului.
Ne aflăm în fața unui abandon, sufletesc, dar și fizic, al țării și al neamului. Abandon care își găsește ilustrarea concretă în fenomenul migrației, dar care se regăsește și în rândurile celor rămași în țară într-un mod care este, poate, chiar mai dureros. Căci ce poate fi mai dureros decât să nu mai crezi în țara ta? Să nu mai ai încredere și speranță gândindu-te la țară și la viitorul ei?”, se întreabă episcopul Macarie.
Părintele Episcop Macarie a vorbit, în continuare, despre idealurile Marii Uniri, așa cum erau ele la 1918.
„Oamenii care au clădit România Mare cu sângele și viața lor credeau din toată inima în țară și în propășirea ei. Gândeau din toată ființa că împlinirea lor nu poate avea loc decât prin împlinirea patriei. Simțeau că libertatea și demnitatea lor nu poate exista decât prin cucerirea libertății și demnității naționale. Doar o astfel de combustie interioară a putut da naștere binecuvântatei uniri din 1918. De aceea, misiunea noastră în acest ceas greu și decisiv pentru România, este să contribuim, din toată inima, la recuperarea fiilor și fiicelor care se simt abandonați de patrie, să contribuim la dezmeticirea din letargia care a cuprins neamul, să retrezim dragostea de țară și încrederea în destinul nostru colectiv. Fără astfel de simțăminte, o țară nu poate exista! O țară există doar în măsura în care inimile celor care o compun bat pentru ea!
Să recâștigăm, așadar, inimile fraților noștri. Să ne iubim unii pe alții, așa cum ne-au iubit părinții și strămoșii noștri, care ne-au lăsat o moștenire de cinste, plătită cu sânge. Și să ne amintim că Dacă veți dormi în mijlocul moștenirilor voastre, aripile voastre argintate vor fi ca ale porumbiței și spatele vostru va străluci ca aurul (Psalmi 67, 14). Dacă vom cinsti moștenirea pe care am primit-o, atunci vom avea parte de ea și de roadele ei. Dacă, însă, o vom disprețui și ne vom arăta nepăsători față de această moștenire și de jertfele făcute pentru ea, se va lua de la noi! (Matei 21, 43).
Țara nu există de la sine. Țara este o lucrare, care depinde de fiecare dintre noi. Dacă nu ne lucrăm țara, atunci alții vor intra în hotarele ei și vor răpi roadele ei. Dacă nu avem, fiecare dintre noi, țara prezentă, zi de zi, în preocupările și activitățile noastre, atunci noi nu avem, de fapt, o țară.
Să ne trezim, așadar, din letargia lipsei de încredere în capacitatea noastră de a lucra împreună și a lipsei de nădejde în viitorul nostru comun. Să fim recunoscători că avem șansa unei țări, unui neam. Dar, totodată, să fim deplin conștienți că această șansă nu poate fi ratată, decât cu prețul uriaș de a ne pierde țara și neamul. Să ne aducem aminte de poporul iudeu din vechime, să ne gândim la poporul cetății Ninive și să alergăm la Dumnezeu, întru pocăință, rugându-L să ne izbăvească din multele noastre robii și să ne întoarcă, în libertate și demnitate, în moștenirea părinților noștri”, a afirmat episcopul român al Europei de Nord, conform activenews.ro.
Recomandările noastre
