Din pură întâmplare, l-am văzut duminică pe un cetăţean român, care, după nişte amploiaţi ai federaţiei de lupte, a adus glorie ţării noastre la Olimpiada de la Rio de Janeiro, unde a luat o medalie de bronz la libere, vorbind într-o rusă ca la mama ei.
Dar nu asta e problema, putea să vorbească şi-n găgăuză. Însă, în româneşte nu poate, nici dacă ar vrea, pentru că nu ştie. Mai grav decât că nu cunoaşte limba oficială a ţării al cărei cetăţean a devenit, lucru pentru care unii de la Autoritatea pentru Cetăţenie ar cam trebui să dea cu subsemnatul la greu, sunt acuzaţiile cărora le răspundea.
Albert Saritov, cecen naturalizat de urgenţă în 2016 ca să ne reprezinte în acelaşi an la Olimpiadă, căci despre el e vorba, ar fi avut, anterior dobândirii calităţii de concetăţean deal nostru, niscaiva legături cu terorismul şi statul islamic, potrivit unei relatări făcute joi de postul de televiziune Rusia 24. Sâmbătă, preşedintele Federaţiei Române de Lupte, Răzvan Pîrcălabu, a replicat că SRI a stabilit că Saritov nu are nici în clin nici în mânecă cu terorismul, totul fiind „o răzbunare a ziariştilor ruşi pentru faptul că au pierdut o medalie olimpică”.
Mă rog, să zicem că gelozia e de vină, deşi la miile de medalii olimpice ale ruşilor fix de a lui Saritov suferă ei! Dar, domnul Pîrcălabu nu s-a oprit aici, ci a mers cu curaj mai departe, întrebându-se cum e posibil şi de ce „ca o astfel de ştire să fie preluată pur şi simplu fără a fi verificată” şi „oare această medalie nu este a României”? Apoi a făcut o afirmaţie categorică: „Când Albert a fluturat drapelul s-au bucurat milioane de compatrioţi!”.
Nu ştiu alţii ce i-ar răspunde preşedintelui federaţiei, dar eu îi spun aşa: NU m-am bucurat absolut deloc când Albert al vostru a fluturat tricolorul, dimpotrivă, am avut un uriaş sentiment de revoltă că ne furăm singuri căciula. Eu credeam că banii publici sunt alocaţi federaţiilor pentru a forma tineri sportivi români, care, prin exemplul lor, să îndrepte către practicarea sporturilor copiii noştri, ceea ce, în fond, ar duce la scopul urmărit: un popor sănătos. Medalia cu care se laudă Pîrcălabu nu este altceva decât o simplă tinichea, din punctul de meu de vedere, pe care s-a dat cât nu face! Putea fi, la fel de bine, cumpărată dintro piaţă de vechituri, dacă tot ne place shopping-ul de medalii.
Dar să revenim la Saritov şi acuzaţia de terorism. „Am aflat cu ruşine şi dispreţ, absolut nimic din ce s-a scris nu e adevărat. Am avut oaspeţi şi din România la mine acasă, mi-au cunoscut familia şi eu, fiind musulman adevărat, conform religiei, nu îmi permit să iau viaţa cuiva sau să gândesc aşa”, a spus Albert Saritov, în rusă cum ziceam, duminică. Că este „musulman adevărat” nu încape discuţie, fie şi dacă ne uităm pe site-ul Centrului Cultural Islamic „Islamul Azi” din Colentina, unde sunt fotografii din timpul vizitei pe care a făcut-o coreligionarilor săi după ce s-a întors de la Rio. Că nu este adevărat că a avut de-a face cu terorismul, are de partea sa prezumţia de nevinovăţie, ce atârnă mai greu decât faptul că fratele său, Ramazan, şi el practicant de lupte libere, a fost omorât de poliţie, în 2012, în Daghestan, iar despre Albert s-a spus că în urmă cu mai mulţi ani ar fi făcut parte dintr-un grup infracţional.
Cât despre cetăţenia sa, care, potrivit legii, se acordă unui străin după ce a avut domiciliu cel puţin opt ani în ţară, cunoaşte limba română şi posedă noţiuni elementare de cultură şi civilizaţie românească, în măsură suficientă pentru a se integra în viaţa socială, şi cunoaşte prevederile Constituţiei şi imnul naţional, Saritov nu îndeplineşte niciuna dintre condiţiile de mai sus.
Sportivul cecen a obţinut cetăţenia română în aprilie 2016. El a stat doar două săptămâni în România, pregătindu- se pentru Rio în Rusia. În momentul la care s-a urcat pe podiumul olimpic, cotidianul Libertatea relata: „Albert știe doar patru expresii în limba română: „Bună ziua”, „Ce faci”, „Bine”, „Mulțumesc”. Deocamdată nu cunoaște „Deșteaptă-te, române”, dar a promis că-l va învăța în cel mai scurt timp”. Aici trebuie să aflăm urgent un punct de vedere al Autorităţii pentru Cetăţenie, nu?
Tot anul trecut, după Rio, Răzvan Pîrcălabu avea de plătit nişte poliţe, aşa că a răbufnit: „Nu ştiu dacă prin această medalie le-am închis gura celor care au contestat naturalizarea acestui sportiv, dar putem să facem din Albert un model”. Cam scump modelul, zic, dar cum preşedintele nu dă de la el…
În ultima vreme se discută tot mai insistent despre naturalizarea de sportivi, după modelul Qatarului, pentru a ne împăuna din nou cu medalii ca pe vremea lui Ceauşescu. Sincer, la ce ne-ar folosi? Iar dacă mai pui că nici nea Nicu nu le-a luat cu el...
Recomandările noastre
