„Salut, eu sunt Gabi. Mâine-poimâine fac 41 de ani, dar nu-i arăt şi nici nu-i simt. Carnet de motor am din ’94. Să tot fi făcut vreo 40.000 de kilometri pe motocicletă...
La contabilitatea cu motorul se pun, bine-nţeles, şi drumurile din Germania spre ţară, când mai cumpăr câte-o «bijuterie». 2.000 de kilometri de mers întins, pe autostradă în cea mai mare parte, nu-s de colea.
Dar cel mai greu e, întotdeauna, după ce intri în România. Şosele proaste şi mulţi «şmecheri» obsedaţi «să-i facă» pe ceilalţi. Nu mai departe de luna trecută, un prieten a făcut accident. Unul cu o dubă l-a văzut că vine şi a tras brusc de volan. I-a tăiat faţa. Mihai şi-a dat seama că nu mai poate evita impactul, «a culcat» motocicleta şi i-a dat drumul. Motorul s-a făcut praf. Daună totală. El a avut noroc, a scăpat doar cu o fractură la picior. Ăla cu furgoneta susţinea pe urmă că nu l-a văzut. Parcă erau secvenţele de final din «Easy Rider»...
Acum m-am liniştit, dar am făcut şi eu teribilisme... Dacă nu eşti director la multinaţională sau rentier, nu merită să-ţi iei motocicletă nouă, mai ales dacă eşti începător. Problema nu e dacă o să cazi, ci când o să cazi. Spun chestia asta ca unul păţit. Ultima belea, anul trecut, în Militari. Plecam spre Piteşti. Aveam vreo 50 la oră. Un BMW negru, cu numere de Italia, a ieşit din parcarea de la Metro cu viteză, pe roşu, şi m-a lovit. Nici măcar n-a încetinit, să vadă dacă am păţit ceva. A fugit ca vântul, dar tot au apucat câţiva trecători să-i vadă numărul de înmatriculare. Eu nici nu ştiu câţi metri m-am rostogolit. Am scăpat ieftin: doar două coaste fisurate.
Miliţienii au ajuns aproape imediat. Le-am povestit ce s-a întâmplat, am avut şi o grămadă de martori care le-au dictat numărul de înmatriculare al BMW-ului... Am mers apoi la secţie. Acolo, surpriză! «N-avem cum să-l prindem!». Am rămas cu gura căscată: «Păi, aveţi tot ce vă trebuie! De ce?». «Are numere de Italia şi nu putem să-l verificăm!». Nu-mi venea să cred: «Păi, şi atunci, toţi ăştia care circulă prin ţară cu numere străine...». «Să fii sănătos câte accidente din astea avem! N-avem cum să-i identificăm decât dacă-i prindem atunci, imediat!», răspunde miliţianul. «Atunci, de ce-i lăsaţi să circule?». «Aşa-i legea!».
Finalul a fost apoteotic. M-a pus dracu’ să întreb: «Păi, şi eu ce fac acum?». «Hai, bă, că şi-aşa n-ai nimic! Zi şi tu că te-ai lovit în parcare...». Am insistat degeaba. N-au înregistrat accidentul, ca să nu rămână cu caz nerezolvat. Vorba lui Cornel Dinu, antrenorul: «Asta-i ţara...»“.
Recomandările noastre
