Mareşalul german Helmuth von Moltke observa, pe la 1835, că „orice om bine îmbrăcat impune românului, care-l crede îndreptăţit să-i ceară serviciu şi să-i dea ordine”.
Constata surprins prusacul teribilul complex de inferioritate al localnicilor, discrepanţa dintre înfăţişarea lor arătoasă şi lipsa totală de încredere în propriile forţe. De atunci au trecut aproape două secole, dar ce s-a schimbat în mentalitatea locuitorilor din aceste ţinuturi? Pentru mulţi dintre ei, nu mare lucru.
Miercuri seară, Mircea Lucescu ne-a dat o lecţie. Mândru, trufaş uneori, antrenorul care a cucerit ultima ediţie a Cupei UEFA le-a amintit tuturor, permanent şi obsedant, din ce ţară provine. Nu i-a fost ruşine să vorbească la conferinţa de presă în română, deşi ar fi putut, foarte bine, să dialogheze cu mulţi dintre ziariştii din sală în limbile lor materne.
După marea victorie a comis chiar supremul act de curaj, lucru pe care mulţi dintre conaţionalii săi nici n-ar îndrăzni să-l gândească: şi-a pus steagul tricolor pe umeri. Şi unde? Tocmai când urca spre „oficială”, pentru a primi medalia de aur şi trofeul cuvenit învingătorului...
Dincolo de profesionalismul şi valoarea confirmate - pentru a câta oară? - la Istanbul, Lucescu a mai dat ţării sale ceva, infinit mai preţios: un exemplu de demnitate. A făcut-o natural, privindu-i în ochi pe nemţii aceia neînvăţaţi să piardă. I-a strâns apoi pe ceilalţi compatrioţi de la echipă, jucătorul Raţ şi maseurul Hexan, pentru o poză numai a lor.
A primit politicos felicitările lui Platini şi l-a tolerat în preajmă, condescendent, pe miliardarul Ahmetov. Românul Mircea Lucescu tocmai le impusese celorlalţi, care-l considerau îndreptăţit să dea ordine...
Foto: EPA
Citiţi şi: Lucescu: „I-am omorât pe nemţi cu combinaţiile!”
Mircea cel Bătrân, încoronat la Istanbul
Recomandările noastre
