ÎN TRIBUNĂ. Fotbaliştii ieşeni au descoperit omul care aduce golul şi îi duce pe preşedinţi la Cotroceni.

Pe stadionul ieşean din Dealul Copoului e hărmălaie mare. Poli - tehnica, echipa de fotbal a oraşului, are meci acasă. Printre suporteri, îşi face loc cu greu Napoleon, mascota echipei. „Hai Poli, luptă pentru noi!”, strigă bărbatul mic de statură, agitând un clopot mare. La cei 72 de ani, mascota Poli Iaşi, inginerul Petrică Ciobanu, face sprinturi pe pista din jurul stadionului şi cheamă spectatorii să susţină echipa.

Napoleon ţine hainele la naftalină

După ce face o tură de teren, merge la vestiar să se schimbe în alt personaj. De când e mascotă, a reuşit să strângă acasă o întreagă garderobă de teatru, iar majoritatea hainelor şi le-a confecţionat singur. „De fiecare dată vin la stadion cu ceva special. De exemplu, când vin cei de la Pandurii Târgu-Jiu mă îmbrac în miner, când jucăm cu cei de la Farul Constanţa am un costum de marinar, iar când au fost cei de la Univer sitatea Craiova m-am costumat în nea Mărin Miliardarul”, spune mascota.

Inginerul Ciobanu a fost tot timpul pasionat de teatru, şi în tinereţe se visa pe marile scene ale teatrelor bucureştene. În paralel cu ingineria, a făcut Şcoala Populară de Artă şi e mândru că a reuşit să obţină un atestat de actor amator.

Bill Clinton ţine cu Hagi

Ideea de a deveni mascotă i-a venit în 1986, în timpul preliminariilor pentru Campionatul Mondial din Mexic. Înainte de meciul cu Irlanda de Nord, de la Bucureşti, i-a trimis o scrisoare portarului Rică Răducanu şi i-a cerut să-l bage la meci ca mascotă: „Nu am primit niciun răspuns şi i-am blestemat, să piardă. La meci, m-am îmbrăcat în Charlie Chaplin şi când a venit nevastă-mea s-a speriat, a zis că-s nebun. Oricum, important a fost că au luat bătaie, aşa cum am zis eu”.

Până la generaţia de aur a lui Hagi, inginerul Ciobanu nu a mai vrut să poarte noroc niciunei echipe. Crede şi acum că, dacă ar fi fost la Campionatul Mondial din Statele Unite, la partida cu Suedia, naţionala ar fi câştigat. „Îmi pregătisem costumaţie specială, mă deghizam în Bill Clinton. Din păcate, nu am obţinut sponsorizare. Am fost la oameni de afaceri, dar nu m-a ajutat nimeni”, spune inginerul dezamăgit.

După insuccesul cu echipa naţională s-a hotărât să fie mascotă la Politehnica Iaşi. Inginerul crede că norocul pe care l-a purtat el echipei a ajutat-o să promoveze din divizia C în Liga I. E prezent la toate meciurile pe care Politehnica le joacă acasă şi când nu-i place cum joacă echipa îl atenţionează pe antrenor.

Inginerul Ciobanu este nelipsit şi de la cele mai importante evenimente ale oraşului. Deghizat în Moş Ion Roată sau Cuza Vodă, a reuşit să facă cunoştinţă cu toţi preşedinţii ţării de după ‘90. În fiecare an, pe 24 ianuarie şi 1 decembrie, intră în pielea personajelor istorice şi merge în centrul oraşului să petreacă alături de personalităţi. Anul acesta, de ziua Unirii Principatelor, după ce a dansat cu foc pe scenă alături de Laura Lavric, a stat de vorbă cu preşedintele Băsescu, iar apoi a depus o coroană de flori. Petrică Ciobanu îşi aminteşte că întâlnirea cu Ion Iliescu a avut parte de un moment tensionat: „Eu eram deghizat în Moş Ion Roată, Iliescu a venit la mine să mă ajute să car bolovanul şi eu nu l-am lăsat. Apoi, mi-a zis că unde-s doi puterea creşte, dar tot nu l-am lăsat”.

A dat mâna cu Vadim, dar nu i-a purtat noroc

Despre Emil Constantinescu crede că a ajuns preşedinte datorită lui. „Am avut o premoniţie. Am dat mâna cu el, m-am uitat în ochii lui şi i-am zis: «Dom’le, matale ai să fii preşedinte», şi aşa s-a întâmplat.” Chiar dacă de cele mai multe ori a dat mâna cu Vadim Tudor, inginerul Petrică Ciobanu spune că nu poartă noroc oricui.

ÎNTRE ŞANTIER ŞI SCENĂ

Inginerul a împărţit laurii cu marii artişti

Pentru că îşi dorea cu orice preţ să urce pe scenă, la un spectacol de la Vaslui, Petrică Ciobanu şi-a luat inima în dinţi şi a mers în culise, la impresar. „La spectacol erau artiştii mari de atunci, Ştefan Bănică, Jean Constantin, Alexandru Arşinel, Mirabela Dauer, erau mulţi. Eu ştiam să imit o întreagă grădină zoologică, peste şaizeci de păsări şi animale. Când a văzut impresarul ce pot să fac, mi-a zis pe loc să mă pregătesc că intru pe scenă”.

După debut, inginerul Ciobanu a fost chemat şi la alte spectacole şi a fost nevoit o perioadă să facă naveta între şantier şi scenă. După ce s-au întrerupt spectacolele, a devenit figurant în piese de teatru.