Mariana Drăgescu, asul „Escadrilei Albe” care a luptat pr ambele fronturi ale celui de Al Doilea Război Mondial. Ce soartă a avut eroina româncă în perioada comunistă și când a primit recunoașterea meritelor sale pe frontul aerian al războiului

Mariana Drăgescu, asul „Escadrilei Albe” care a luptat pr ambele fronturi ale celui de Al Doilea Război Mondial. Ce soartă a avut eroina româncă în perioada comunistă și când a primit recunoașterea meritelor sale pe frontul aerian al războiului

 Mariana Drăgescu s-a născut la Craiova, în data de 7 septembrie 1912. Fiică de ofițer și profesoară de muzică, ea a urmat studiile la Lugoj. Și-a dorit să devincă profesoară de educație fizică, fiind admisă la ANEFS, însă a abandonat studiile deoarece familia nu o putea susține. Și-a urmat pasiunea pentru sporturi, iar în 1935 a decis să se orienteze spre aviație, obținând al șaptelea brevet de aviație din România.

Mariana Drăgescu intră în Escadrila Albă

Mariana Drăgescu a fost decorată pentru merite de război, deoarece a participat ca pilot în ”Escadrila Albă” pe Frontul de Răsărit, apoi pe Frontul de Vest, ca și Smaranda Brăescu, efectuând misiuni sanitate și de recunoaștere. Se spune că din iunie 1941 și până în mai 1945, escadrilele din care a făcut parte au transportat peste 1500 răniți.

După război, între 1945 și 1949, a lucrat la Aerobaza Civilă Băneasa, nerecunoscându-i se calificarea de pilot militar dobândită de facto în anii războiului, decât în 1948, prin decizia Ministrului Sănătății Florica Bagdasar. Aici a lucrat și în misiuni internaționale de transport medicamente și copii suferinzi, făcând echipă cu activista suedeză la Crucea Roșie Ulla Lindenwald.

Mariana Drăgescu a ieșit la pensie dactilografă la policlinica din fața Gării de Nord

Între anii 1950 și 1953, a devenit instructor de zbor la Ghimbav, fiind nevoită să suporte privațiunile regimului, supravegherea securității.

În 1955, după ce a refuzat să devină informatoare a Securității, nedorind să dea informații despre unchiul său Jean Dragesco, acesta activând la Paris, mariana Drăgescu a fost scoasă definitiv de la manșa aparatului de zbor ca ”element dușmănos”- ea se numea în fapt  Marie Ane Aurelia Drăgescu, participantă la războiul antisovietic.

A fost angajată ca dactilografă la Policlinica CFR Ana Ipătescu din București, până în 1967, fiind pensionată cu pensia minimă, nerecunoscându-i se calitatea de pilot combatant și statutul de veterean de război, deși ea figura în lucrările despre veterani, precum ”Drum lung bătut de gloanțe”, care prezentau povestiri din Campania de pe Frontul de Vest și se preciza că, la bătrânețe se bucura de atenția statului pentru meritele deosebite.

În 1981, a fost totuși admisă ca singura aviatoare din Blocul de Est în Federația Femeilor Pilot, înființată în acel an în Franța, participând la numeroase întruniri internaționale organizate de către această asociație.

În 1990 a fost încadrată ca locotenent de aviație în rezervă, în 2012, când a atins vârsta de 100 de ani, ea fiind avansată la gradul de comandor în rezervă.

A decedat la 24 martie 2013, în București.