Sfinții Mucenici Codrat, Ciprian, Dionisie, Pavel, Crescent și Anecton au trăit în perioada neagră a persecuțiilor împotriva creștinilor din secolul al III-lea.

Printre creștinii din orașul grec Corint care încercau să scape de prigoana păgână romană fugind în munți era și o femeie pe nume Rufina. Fiind însărcinată, cu greu se putea ține de restul fugarilor.

Rămasă fără puteri, Rufina s-a oprit pe drum și l-a născut pe mucenicul Codrat, apoi, după câteva zile, și-a dat sufletul.

Micul orfan a fost găsit de niște oameni credincioși care l-au crescut în frică de Dumnezeu.

Codrat a învățat carte și a devenit doctor, tămăduind deopotrivă trupurile și sufletele. Însă bucuria lui cea mai mare era să-și petreacă timpul singur, în munți, rugându-se și meditând la cele sfinte.

După o vreme, pentru înțelepciunea pe care o dobândise, au început să-l caute mulți ucenici și prieteni, printre aceștia numărându-se Ciprian, Dionisie, Anecton, Pavel, Crescent și mulți alții.

La porunca împăratului păgân Decius (249-251), delegatul imperial Iason ajunge la Corint, pentru a-i converti la idolatrie pe creștinii de aici sau pentru a-i omorî pe recalcitranți.

Codrat, cel mai în vârstă dintre credincioși, devine purtătorul de cuvânt al acestora, și propovăduiește cu curaj dreapta credință în fața lui Iason.

Cuvintele sale îi îmbărbătează și pe ceilalți tovarăși ai săi: supuși la torturi cumplite, nici unul nu cedează și nu se leapădă de Hristos.

Furios, delegatul imperial poruncește ca toți să fie aruncați de vii la fiarele sălbatice, dar, prin grija lui Dumnezeu, acestea nu se ating de creștini, lăsându-i nevătămați.

Iason ordonă atunci să fie legați de carele de război și să fie târâți pe străzile orașului, unde păgânii îi bat cu pietre.

Într-un final, sunt condamnați la moarte prin decapitare. Codrat și ceilalți cer răgaz pentru o ultimă rugăciune și apoi își pleacă capul sub sabie.

Discipolii lui Codrat care nu au murit atunci nu scapă de furia păgână: Dionisie este înjunghiat în timpul nopții; Victorin, Nichifor și Victor sunt zdrobiți într-o presă imensă de piatră; lui Claudiu îi sunt tăiate mâinile și picioarele; Diodor este aruncat de viu în foc; Serapion este decapitat mai târziu; Papiu și Leonid sunt aruncați în mare.

Luând exemplul bărbaților, multe dintre femeile din Corint au acceptat și ele să moară pentru credința în Hristos.