Marcos, „băiatul-lup” din Spania, a murit la 80 de ani. Povestea copilului care a trăit 12 ani în sălbăticie

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Marcos Rodríguez Pantoja, cunoscut drept „băiatul-lup” din Sierra Morena, a murit la vârsta de 80 de ani. Timp de 12 ani, în copilărie și adolescență, a trăit izolat în munții din sudul Spaniei, după ce a fost abandonat și a ajuns să supraviețuiască în sălbăticie.

Rodríguez Pantoja s-a stabilit în 2001 în localitatea Rante, din nord-vestul Spaniei, unde a trăit până la moartea sa, săptămâna trecută, potrivit administrației locale din San Cibrao das Viñas.

Arturo Arcones, care l-a cunoscut în ultimii ani ai vieții, l-a descris pentru postul public spaniol RTVE drept un om profund legat de natură.

„Era o persoană făcută din pământ, vânt, aer, ploaie și vizuini de vânătoare”, a povestut  Arcones.

Potrivit acestuia, Rodríguez Pantoja afirma că perioada cea mai fericită din viața sa a fost cea petrecută alături de lupi, deoarece nu se simțea la fel de confortabil în preajma oamenilor.

Copilăria marcată de sărăcie și abuzuri

Marcos Rodríguez Pantoja s-a născut în 1946, în satul Añora, într-o Spanie care se confrunta încă cu urmările Războiului Civil și ale celui de-Al Doilea Război Mondial.

După moartea mamei sale, frații lui au ajuns să locuiască la rude, în timp ce Marcos a rămas cu tatăl său. Acesta s-a recăsătorit și s-a mutat cu familia în munții Sierra Morena, unde lucra la producerea cărbunelui.

Potrivit profesorului Gabriel Janer Manila, care l-a intervievat timp de cinci luni în cadrul unei cercetări academice, băiatul a fost abuzat de mama vitregă. La vârsta de șapte ani, tatăl său l-ar fi dat unui bătrân crescător de capre.

Bărbatul l-a dus în munți, unde copilul a început o viață complet izolată de societate.

„M-au dus în munți, într-o peșteră. A ieșit un bătrânel cu barbă, care purta încălțări din plută”, i-a povestit Rodríguez Pantoja lui Janer Manila.

În jurul său se aflaulupi, vulpi, capre de munte, cerbi, scorpioni și șerpi. La început, zgomotele animalelor îl speriau.

Bătrânul care îl luase cu el avea însă grijă de copil. Îl încălzea cu piei de animale, l-a învățat să mulgă caprele și să vâneze iepuri folosind un băț.

Profesorul Janer Manila a consemnat că băiatul a învățat treptat ceea ce el a numit „legea junglei”.

Cum a ajuns să trăiască alături de lupi

Rodríguez Pantoja a învățat să imite sunetele animalelor, inclusiv cântecul păsărilor și strigătele cerbilor. Potrivit mărturiilor sale, considera că putea comunica cu vulpile, lupii și chiar șerpii. Viața sa s-a schimbat radical după dispariția neașteptată a bătrânului care îl îngrijea.

Rămas singur, băiatul a folosit ceea ce învățase pentru a supraviețui. A început să se apropie de o haită de lupi, căreia îi aducea hrană și pe care o avertiza atunci când simțea un pericol.

Într-un interviu acordat lui Janer Manila, Rodríguez a povestit momentul în care a fost acceptat de haită. „Plângeam și au sărit pe mine... apoi mi-au arătat drumul spre peștera lor, vizuina lupilor”, a povestit el. Potrivit relatării sale, puii de lup se jucau în jurul lui și îl întâmpinau când se apropia.

Rodríguez a ajuns să evite oamenii și se ascundea de fiecare dată când auzea voci omenești.

Găsit de Guardia Civil la 19 ani

Viața în sălbăticie s-a încheiat în 1965, când Rodríguez Pantoja a fost găsit de Guardia Civil. Avea 19 ani și, potrivit profesorului Janer Manila, era „pierdut și singur, printre râpe”.

„Mă descurcam foarte bine și nu știam ce sunt banii, dar nu mi-a lipsit niciodată mâncarea”, povestea Rodríguez într-un reportaj RTVE din 2010.

El descria modul în care își procura hrana și spunea că, atunci când voia să pescuiască, mergea la râu, iar pentru vânătoare se baza pe ceea ce învățase în anii petrecuți în munți. Revenirea în societate a fost însă dificilă.

În primele luni după ce a fost găsit, cei care l-au întâlnit au remarcat cunoștințele sale despre natură, dar și ceea ce Janer Manila a descris drept „caracterul sălbatic”.

Profesorul a consemnat dificultățile lui de adaptare la viața socială, problemele de limbaj, lipsa denumirilor pentru numeroase obiecte, mersul neobișnuit și naivitatea.

De la mănăstire și armată la viața din Mallorca

După ce a fost găsit, Rodríguez a locuit pentru o perioadă cu un preot în orașul Jaén, iar ulterior cu călugărițe în Madrid. După efectuarea serviciului militar, a ajuns în Mallorca, unde a lucrat în hoteluri și restaurante, potrivit RTVE.

Acolo l-a întâlnit întâmplător pe antropologul Gabriel Janer Manila. Cercetătorul a început să studieze povestea lui și, potrivit RTVE, a fost primul care a acordat credit relatărilor sale despre anii petrecuți în munți.

Janer Manila a publicat ulterior teza sa de doctorat sub forma unei cărți intitulate „He jugado con lobos” („M-am jucat cu lupii”), iar povestea lui Rodríguez Pantoja a stat și la baza filmului „Entrelobos” („Printre lupi”).

Ultimii ani în Rante

În ultimii ani ai vieții, Rodríguez Pantoja și-a povestit experiențele în cadrul unor interviuri și întâlniri publice, încercând să atragă atenția asupra naturii și asupra relației dintre oameni și mediul înconjurător.

În 2001 s-a mutat în Rante, unde și-a construit o nouă viață. Potrivit administrației locale, a împărțit o locuință cu un fost polițist pensionat.

Ulterior, un alt localnic i-a oferit o casă, iar vecinii l-au sprijinit, în special în ultimii doi ani, când s-a confruntat cu probleme de sănătate.

În mesajul public transmis după moartea sa, administrația locală din San Cibrao das Viñas a subliniat povestea neobișnuită care l-a însoțit toată viața. „Marcos a ajuns în Rante cu o poveste pe care o cunoștea lumea. Pleacă lăsând aici o poveste care este și a noastră”, a transmis administrația locală.