De ce nu ne lasă singuri când suntem triști animalele de companie

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Câinii și pisicile pot detecta anumite semnale asociate stării emoționale a oamenilor, iar unele studii arată că își pot modifica comportamentul atunci când observă schimbări la proprietarii lor, potrivit Pub Med. Reacția este mai bine documentată la câini, însă cercetările asupra pisicilor indică faptul că și acestea pot percepe informații emoționale transmise prin voce, expresii faciale, postură și chiar miros.

Pentru un animal de companie, schimbarea bruscă a comportamentului unei persoane cunoscute poate reprezenta un semnal important. Dacă proprietarul vorbește mai puțin, plânge, își schimbă tonul vocii sau are o postură diferită, animalul poate reacționa apropiindu-se, privind mai atent sau căutând contactul. Cercetătorii atrag însă atenția că aceste reacții nu demonstrează automat existența empatiei în sensul în care este definită la oameni.

Câinii observă schimbările emoționale ale oamenilor

Câinii sunt deosebit de atenți la comportamentul uman, iar mai multe cercetări au analizat modul în care reacționează la emoțiile proprietarilor.

Un studiu publicat în Animal Cognition a urmărit comportamentul câinilor atunci când o persoană simula că plânge. Animalele s-au orientat mai frecvent către persoana care plângea decât atunci când aceasta vorbea sau fredona. În unele situații, câinii au adulmecat, au atins cu botul sau au lins persoana care părea afectată.

Autorii au considerat că acest comportament este compatibil cu ceea ce poate fi descris drept preocupare față de o persoană aflată în dificultate, dar au propus o explicație mai prudentă: contagiunea emoțională, combinată cu experiențele anterioare ale câinelui și cu faptul că apropierea de oameni aflați în dificultate poate fi un comportament învățat.

Cu alte cuvinte, câinele poate reacționa la schimbarea stării emoționale fără ca acest lucru să însemne neapărat că înțelege motivul pentru care omul este trist.

Ce se întâmplă când proprietarul este cu adevărat trist

Un studiu publicat în 2024 a analizat reacțiile câinilor la emoții autentice ale proprietarilor, nu doar la situații în care oamenii simulau o anumită stare.

Cercetătorii au comparat comportamentul câinilor atunci când proprietarii lor se aflau în stări de fericire, tristețe sau neutralitate. Rezultatele au arătat diferențe în comportamentul animalelor în funcție de starea emoțională a proprietarului. Atunci când proprietarii erau triști, câinii îi priveau și săreau asupra lor mai puțin, iar performanța lor la o sarcină de dresaj era, de asemenea, diferită.

Rezultatul este important deoarece sugerează că animalele nu reacționează doar la gesturi evidente precum plânsul. Ele pot răspunde unui ansamblu de indicii care apar odată cu schimbarea stării unei persoane.

Vocea, expresia și mirosul pot transmite informații

Câinii folosesc mai multe simțuri pentru a interpreta ceea ce se întâmplă în jurul lor. Cercetările au arătat că pot procesa informații emoționale provenite din expresiile faciale și din vocalizările oamenilor.

Mirosul poate fi, de asemenea, relevant. Modificările fiziologice asociate stresului sau altor stări emoționale pot schimba compoziția mirosului corporal, iar câinii au un sistem olfactiv extrem de dezvoltat.

stapan caine trist / sursa foto: © Sasa Mihajlovic | Dreamstime.com

Un studiu recent a analizat tocmai capacitatea câinilor de a detecta indicii emoționale subtile provenite de la proprietari, inclusiv atunci când expresiile comportamentale evidente erau reduse. Cercetarea a arătat că animalele pot răspunde unor combinații de semnale faciale, vocale și olfactive.

Și pisicile pot percepe emoțiile oamenilor

În cazul pisicilor, dovezile sunt mai puțin consistente decât în cazul câinilor, dar cercetările indică existența unor capacități de interpretare a semnalelor umane.

Un studiu publicat în Animal Cognition a analizat dacă pisicile pot diferenția indicii asociate unor emoții umane, precum fericirea și furia. Rezultatele au arătat o sensibilitate modestă la aceste semnale, în special atunci când acestea proveneau de la proprietarul familiar.

Alte cercetări au identificat ceea ce este numit „social referencing”: în anumite situații, pisicile își pot orienta atenția către proprietar pentru a obține informații despre modul în care ar trebui să reacționeze la un stimul necunoscut.

Există și dovezi că pisicile pot reacționa la informații emoționale transmise prin miros. Într-un experiment, mirosurile asociate fricii au produs la pisici niveluri mai ridicate de stres decât mirosurile asociate altor condiții testate.

De ce vin lângă noi când suntem triști

Când un câine sau o pisică se apropie de un proprietar care plânge sau este vizibil abătut, pot exista mai multe explicații care se suprapun.

pisica / sursa foto: © (null) (null) | Dreamstime.com

Animalul poate detecta schimbarea comportamentului și poate deveni mai atent. Poate căuta contactul cu persoana familiară, poate verifica sursa schimbării sau poate reacționa la propriile modificări de stres și activare emoțională.

În cazul câinilor, experiența de viață joacă probabil un rol important. Un animal care a învățat că apropierea de proprietar este urmată de mângâiere, contact sau alte forme de interacțiune poate repeta acest comportament atunci când omul manifestă semnale neobișnuite.

Așadar, apropierea animalului nu trebuie interpretată automat ca dovadă că acesta înțelege cauza tristeții. Este însă un comportament care arată cât de strâns pot fi conectate animalele de companie la rutina, comportamentul și semnalele emoționale ale oamenilor cu care trăiesc.

Relația funcționează în ambele direcții

Legătura dintre oameni și animalele de companie nu este una într-un singur sens. Cercetările au analizat și modul în care interacțiunea cu pisicile influențează starea proprietarilor.

Un studiu realizat pe 32 de proprietari de pisici în mediul lor de acasă a măsurat modificări ale stării emoționale și ale unor indicatori fiziologici în timpul interacțiunii cu animalele. Rezultatele au arătat modificări ale nivelului de activare emoțională și ale unor parametri fiziologici, deși autorii au subliniat că sunt necesare studii mai ample pentru concluzii definitive.

Acest lucru ajută la explicarea unui fenomen familiar multor proprietari: atunci când omul trece printr-o perioadă dificilă, animalul poate deveni mai important tocmai prin simpla sa prezență și prin interacțiunile obișnuite.