După cum noi nu sînt nici dubiile pe care le generează printre profesioniştii de orice extracţie. Iată un text din Xenofon:

 

„ Odată, Socrate l-a întîlnit pe Nicomahide, care tocmai se întorcea de la alegeri şi i s-a adresat astfel:

  • Cine a fost ales general, Nicomahide?
  • Cine să fie, a răspuns acesta, nişte atenieni. Pe mine, care mă întorc de pe cîmpul de luptă unde am slujit ca soldat, comandant de companie şi şef mai mic, pe mine, zic, care am fost de atîtea ori rănit în lupte, nu m-au făcut strateg. L-au ales, în schimb, pe Anistene, care n-a luptat niciodată ca hoplit şi nici printre cavalerişti nu s-a distins deloc, care nu se pricepe la nimic altceva decît la îngrămădirea de averi. Pe el l-au ales!
  • Bine, obiectă Socrate, dar nu crezi că e foarte folositor faptul că el, bogat fiind, ştie să organizeze aprovizionarea oştirii?
  • Şi negustorii se pricep să adune avuţii, dar asta nu înseamnă că pot să conducă oştirea, a ripostat Nicomahide.
  • Dar Anistene e ambiţios, aşa cum trebuie să fie un comandant. Nu ştii că, ori de cîte ori finanţa un cor, îi întrecea pe toţi?
  • Pe Zeus, strigă Nicomahide, nu-i tot una să conduci un cor sau o armată!
  • Şi totuşi, răspunse Socrate, deşi Anistene nu se pricepea el însuşi să cînte sau să dea lecţii corului, era în stare să descopere pe cei mai talentaţi pentru aşa ceva.
  • Asta-i bună, zise Nicomahide. Atunci o să găsească şi printre ostaşi pe vreunul care să preia comanda în luptă în locul lui şi, mai ştii, chiar şi pe alţii care să lupte pentru el.
  • Să ştii că, în cazul în care găseşte, ca pentru cor, oameni capabili să lupte în război, atunci va ieşi cu siguranţă învingător. Şi apoi, e clar ca lumina zilei că el este gata să cheltuiască mai mult în război, pentru victoria noastră, a tuturor, decît pentru a asigura succesul unui cor, răspunse Socrate.
  • Aşadar, vrei să spui, Socrate, că este posibil ca unul şi acelaşi om să organizeze onorabil un cor şi să fie capabil să conducă şi o armată?
  • Da, asta vreau să spun, anume că un om care ştie ce are de făcut şi cunoaşte mijloacele de realizare, acela poate dirigui, deopotrivă, un cor, o gospodărie, statul, ca şi o armată.
  • Dar, Socrate, nu credeam vreodată să aud de la tine că un bun gospodar ar putea fi în acelaşi timp şi general destoinic.
  • Să examinăm atunci, zise Socrate, dacă îndatoririle celor doi amintiţi mai sus sînt aceleaşi sau dacă diferă.
  • Cu totul de acord, a spus Nicomahide”

 

Şi Socrate, cu stilul său inconfundabil de a întreba şi de a dumiri în acelaşi timp, căci la el întrebarea nu aduce umbra dubiului ci lumina lămuritoare, purcede la analiza comparativă a generalului şi a gospodarului. Constrîns de spaţiul tipografic, nu o pot reda aici, aşa că sar direct la concluzie, acolo unde, aşa cum e de aşteptat, Socrate a izbutit să dovedească asemănarea de esenţa între ceea ce are de făcut un general şi ceea ce are de făcut un gospodar.

 

Nota redacţiei: Întrucât apropierea campaniei electorale a transformat secţiunea de comentarii într-o platformă de propagandă politică, forumul va fi blocat până după alegerile prezidenţiale. Cei care doresc să îi transmită mesaje lui Sever Voinescu o pot face la adresa [email protected]. Vă mulţumim pentru înţelegere.