S-au strîns, numai până acum, sute de milioane de euro pentru refacerea catedralei Notre Dame din Paris. Dacă adunăm și toate promisiunile făcute, suma va trece bine de un miliard.

Ce se va întâmpla cu grandiosul monument? Va fi refăcut cum cer donatorii și petițiile de pe internet sau va fi „adaptat” valorilor secolului XXI, cum pare să vrea președintele Macron? E o întrebare grea pentru care autoritățile franceze organizează o nouă dezbatere, dar și un concurs internațional de arhitectură. La discuții nu va avea loc însă toată lumea.

Federația Profesioniștilor în Conservare și Restaurare din Franța se plânge că a fost exclusă. „Am constatat absența totală a termenilor conservare și restaurare din aceste dezbateri”, anunță asociația în comunicatul remis presei. „Vorbim despre restaurare, dar nu despre necesitatea ca experții să facă evaluări asupra stării în care se află acum structura. Mai întâi trebuie să stabilizăm și să oprim degradarea ”, a declarat președintele Federației Clementine Bollard. citată de France Info.

Omul de televiziune Stéphane Bern se declară îngrijorat că în Consiliul de Miniștri al Franței va fi dată o lege de urgență pentru restaurarea catedralei. „Riscul este de a crea un precedent. Există foarte multă grabă. Nu trebuie confundată viteza cu graba. (…) Donatorii doresc reconstrucția catedralei la fel cum a fost. Ar trebui să ne păzim de starurile aritecturii, care vor să-și lase numele pe acest monument. Ar trebui să avem puțină smerenie în fața a 850 de ani de istorie”, a declarat Stéphane Bern pentru L”Express.

Aceeași îngrijorare o are și Alexandre Gady, profesor de istorie a artei la Sorbona, intervievat de Le Figaro. Gady nu e de acord cu faptul că guvernul se pregătește să dea o lege de derogare de la Codul Patrimoniului în ceea ce privește catedrala Notre Dame. „ Drumul spre iad este pavat cu bune intenții și poate părea o idee bună (o lege specială n.r.).

Dar de ce să ocolim toate procedurile existente care au făcut atât de mult bine după cele două războaie mondiale, care au funcționat în secolul al XIX-lea, când au fost și incendii de catedrale. Toate aceste cunoștințe acumulate, toată expertiza Ministerului Culturii, au fost anulate de la un minut la altul prin discursul prezidențial. Este un monument clasificat ca atare în secolul al XIX-lea, în 1862. Depinde de legea monumentelor istorice.

De aceea există un arhitect al monumentelor istorice, de aceea există o comisie de monumente istorice, chiar dacă și-a schimbat numele, de aceea există autorizații”. Profesorul Alexandre Gady pune această grabă pe seama dorinței lui Macron de a termina lucrările la Notre Dame în următorii cinci ani.

„Catedrala trebuie tratată în starea ei actuală. Din păcate, aceasta este o stare foarte proastă, nu numai din cauza focului pe care l-am văzut toți, ci și din cauza consecințelor invizibile, în special a apei. Sunt mii de litri care au intrat în zidărie. Apa este un inamic mortal al arhitecturii. În acest moment, suntem într-o fază în care trebuie să vedem ce a rămas (...)

Deci, să spunem doi ani, trei ani, zece ani? Nu are sens. Chiar trebuie să lăsăm timp pentru expertiză și să lăsam monumentul să vorbească. Dacă nu ascultăm, suntem siguri că vom face o greșeală. (... ) Suntem într-o societate de supraconsum imediat. Ceea ce ne-am așteptat de la președinte nu este să spună că vom face acest lucru în cinci ani, ci că vom face tot ce putem”.

Din punctul meu de vedere, nu e nicio îndoială că Macron vrea să-și arate „bărbăția” politică terminând lucrările la catedrală în timp record. În spatele legii speciale se ascunde însă și un alt lucru- dorința de a moderniza cu orice preț, de a transforma un monument al vechii Franțe catolice, nu într-o moschee ca la Istanbul, ci într-un simbol progresist. Să te ferească Dumnezeu, în România, să-și pui termopane, dacă locuiești într-o casă monument istoric.

În Franța, pare să se poată, dacă te numești Emmanuel Macron, să împopoțonezi ce mai vizitat monument din Paris cu „minunile arhitectonice” ale secolului XXI. Nu că ar fi prima oară. „Lovitura” pe care încearcă să o dea acum progresistul Macron la Notre Dame face parte din războiul de uzură pe care Republica îl duce de mai bine de două sute de ani împotriva Franței Eterne.

Amintiți-vă numai de dispărutul Palat Tuileries, reședința regilor Franței. Avariat grav și cu intenție în timpul faimoasei Comune din Paris, palatul nu a mai intrat în noua viziune urbanistică și a fost pur și simplu demolat. Astăzi nu se mai păstrează din el decât câteva coloane amplaste în „Jardin des Tuileries“, pe malul drept al Senei.