EVZ SPECIAL. O studentă din Republica Moldova, care așteaptă, legal, să primească cetățenie română din 2009, descrie, într-un interviu EVZ, cum e să privești de pe margine la corupția din sistem.

Alina Ţurcanu, o tânără basarabeancă, studentă la Drept, la Iaşi, aşteaptă încă din 2009 un semn că i s-a soluţionat dosarul de redobândire a cetăţeniei. N-a dat şpagă, n-a presat pe nimeni, n-a "uns" procedura. Aşa că stă la coadă. Şi aşteaptă. Pare a fi deja o "problemă" de familie. Mama ei a redobândit cetăţenia abia anul trecut, după mai bine de patru ani de aşteptare, tot pe calea legală. Între timp - după cum arestările din dosarul privind corupţia din sistemul de acordare a cetăţeniei au relevat - sute de oameni au trecut înaintea lor, dând şpagă. Unii au oferit chiar favoruri sexuale. Alina a povestit, pentru EVZ, cum te fac să te simţi astfel de ştiri când eşti un basarabean care aşteaptă, la coadă, să i se acorde cetăţenia pe cale legală.

Aşteptarea se măsoară în ani

EVZ: De cât timp aştepţi să ţi se acorde cetăţenia? Alina Ţurcanu: Am depus la sfârşitul lui 2009 dosarul. Pe atunci nu se depuneau actele la Iaşi, ca acum, aşa că am mers cu o colegă de-a mea la Bucureşti. Ea a primit cetăţenia între timp, eu nu. De aceeaşi problemă s-a ciocnit iniţial şi sora mea – s-a dus tot cu o colegă, fata aia a primit, sora mea, nu. Credeam că e ceva legat de familia noastră, dar mama mea are acum cetăţenie, deci nu era vorba despre asta. Am mers anul trecut, după un an şi ceva de când depusesem, la Bucureşti, să văd care este situaţia dosarului. Mi s-a spus că mai durează în jur de trei luni, că evaluează şi mi se emite ordinul. Au trecut trei luni, a trecut un an, nimic.Am mai mers o dată săptămâna trecută la Bucureşti. Aici a fost şi greşeala mea, că nu m-am informat de pe site. Mi s-a spus că nu au acces la baza de date şi că trebuie să trimit o scrisoare pe adresa lor, prin poştă, şi ei or să-mi spună situaţia dosarului. Cu toate că eram acolo, făcusem un drum până acolo degeaba.

Ţi s-a spus de ce durează atât? Nu ştiu de ce durează. De ce se respinge. Că mi s-a spus că nu este nicio problemă cu actele, pentru că sora mea a rezolvat şi a redobândit cetăţenia până la urmă. La ea era o problemă că – nu ştiu din ce motiv – nu-i ajungeau ordinele pe adresa lăsată de ea. Şi-a schimbat adresa, dar nici acolo nu ajungea ordinul. Şi până la urmă, fără scrisoare, fără nimic, a primit ordinul mergând direct acolo. A depus jurământul săptămâna aceasta. Dar la mine nu se ştie nimic.

Despre corupţie

Ai fost vreodată abordată de oameni care să se ofere, în schimbul unor bani, să urgenteze procedura? Pe mine nu m-au abordat niciodată. Dar nici n-am intrat în contact cu ei. Nu am circulat prea mult ca să mă ciocnesc de ei. Dar e o chestie cunoscută. Ştiu o grămadă de mituri, nu ştiu care sunt sau nu adevărate. E vorba de sume de bani. Acum mai mulţi ani circula ideea că trebuie să plăteşti unora vreo 50 de euro doar ca să te înscrii. Se aud astfel de chestii.

E un sistem la vedere, care apare inclusiv prin anunţuri date în presa din Moldova... Prin presa din Moldova e plin de anunţuri de la oameni care zic că te "ajută" să obţii mai repede cetăţenia. Chiar ştiu pe cineva care a apelat la serviciile unor astfel de oameni. Prietena lui a dat o sumă de bani şi a obţinut imediat cetăţenia.

Şi pe tine, care ai urmat paşii legali, cum te face să te simţi când auzi că unii trec înainte, dând şpagă? Revenim la aceeaşi problemă veşnică: e corupţie peste tot. Şi aici, şi acolo. Uneori te face să strângi din pumni, alteori să laşi braţele în jos. E ceva cu care suntem obişnuiţi. Da, uneori suntem indignaţi, dar de multe ori şi tolerăm. 

A fost greu să întocmeşti dosarul? A fost mai greu pentru mama mea. Ea a simţit chinul ăsta din plin. Dacă nu mă înşel, ea a aşteptat mai mult de patru ani şi nu exagerez absolut deloc. Ea şi-a depus un pic mai înainte. Şi ea a făcut toată umblătura pentru cele mai multe acte pentru noi. Şi, cu toate astea, eu am avut şi eu probleme. Mama a obţinut abia anul trecut cetăţenia, depusese dosarul la Chişinău. Nu era vorba de urgentare.

Mama ta s-a confruntat cu corupţia din sistem vreodată? Cred că da. Ea a mai stat pe la cozi şi vedea cum mai intrau diverse persoane cu mai multe dosare la ele. Mi-a povestit că era inclusiv un anunţ pe un stâlp lângă biroul ăla în care se spunea de nu ştiu ce sumă de euro pentru a depune dosarul. 

Te-ai gândit vreodată, din cauză că a durat atât, să renunţi să mai faci demersuri? Nu. A durat atât, urmează să fac aceleaşi demersuri ca sora mea şi sper să iau curând cetăţenia. Şi vreau cetăţenia, în primul rând, pentru că mă simt româncă. Sunt studentă la Drept, la Iaşi. Şi dacă aş termina facultatea e ca şi cum n-aş avea nicio valoare fără cetăţenie. Plus, că e vorba şi de Europa, mai nou. Că simt eu că sunt româncă şi de asta vreau cetăţenia, e una... Dar sunt persoane care vor asta pentru a avea deschis drumul spre Europa.

Ca studentă la Drept, ce crezi despre legislaţia privind redobândirea cetăţeniei? Teoretic, conform legislaţiei, n-ar fi nimic absurd în felul în care ar trebui să decurgă. Dar, în practică, sunt absurdităţi. E flagelul corupţiei, care se pune între teorie şi practică. Teoria şi practica nu se suprapun. Mai sunt şi chestiunile ce ţin de politică. Că poate că noi ar trebui, ţinând cont de istorie, să obţinem mai uşor cetăţenia.