Libera exprimare contează pentru Kemi Badenoch și ar trebui să conteze și pentru voi, spun Nigel Biggar și Toby Young, președintele, respectiv secretarul general ai FSU, la preluarea locurilor în Camera Lorzilor.

Libera exprimare contează

Libera exprimare e prețioasă, dar nu numai pentru simplul fapt că le permite indivizilor să spună ce au ei chef, în limitele legii. E prețioasă în primul rând din perspectiva binelui public.

Fiindcă, dacă se întâmplă ca ortodoxia dominantă a zilei să fie falsă, să influențeze negativ politicile publice și să scape de sub control, atunci cu toții vom avea de suferit.

Libera exprimare ne permite să-i luăm la întrebări pe împărații ideologici ai zilei - despre rasism, transsexuali, colonialism, sănătate publică, schimbarea climei și altele - pentru a putea determina dacă hainele lor sunt într-adevăr reale ori numai o iluzie primejdioasă.

În privința auto-identificării transsexuale există motive din belșug pentru a ne îndoi de coerența intelectuală a conceptului. Atunci când un mascul biologic consideră că sinele său intim, autentic, e feminin, ce anume crede el că înseamnă „feminin”?

Nu operează el cu aceleași stereotipuri sexuale pe care feministele ne-au învățat să le abandonăm încă de acum câteva decenii?

Libera exprimare și problemele de gen și rasă

După cum argumentează raportul Doamnei Hilary Cass (numit pe scurt „Cass Review” și publicat în 2024, a analizat oportunitatea tratamentelor medicale pentru copii și adolescenți care se consideră transsexuali - n.trad.), există și mai multe motive decât înainte pentru a ne îndoi că sănătatea minorilor e bine deservită permițându-le, fără o abordare critică, să-și armonizeze trupul cu genul sexual pe care își imaginează că-l au, prin efectuarea unor modificări anatomice ireversibile.

Sau - după cum de multă vreme susține și [scriitoarea britanică] JK Rowling - că siguranța femeilor în vestiare și toalete ar trebui să fie periclitată prin forțarea lor să îndure prezența unor bărbați care din întâmplare se identifică drept femei.

În privința raselor, anti-rasismul „progresist” amenință de fapt să aprofundeze alienarea rasială și conflictele rasiale în Regatul Unit prin importul unor idei americane de un pesimism radical, avându-și originea în istoria Americii, care presupun un dualism antitetic între „alb” și „negru”, în care „albul” este iremediabil rasist.

Nimeni n-ar trebui să fie sancționat

Nimeni n-ar trebui să fie sancționat pentru exprimarea unor asemenea idei, dar tot așa nimeni n-ar trebui să fie sancționat nici pentru promovarea ideilor lui Martin Luther King, mai exact a aceleia care spune că oamenii ar trebui să fie judecați fiecare după caracterul său, iar nu după culoarea pielii.

După cum argumenta în martie 2021 și raportul Comisiei conduse de Lord Sewell pe tema Disparităților Rasiale și Etnice, Teoria Critică a Rasei (unul dintre acele concepte „radical pesimiste” tipic americane - n.trad.) nu li se poate aplica realităților rasiale complexe din Regatul Unit contemporan, care includ într-o proporție considerabilă elemente de progres și indicii de bun augur.

N-ar trebui să pierdem din vedere faptul că Regatul e una dintre cele mai puțin rasiste țări din lume - acesta fiind și unul dintre motivele pentru care atât de mulți refugiați de culoare își doresc să vină aici.

Separatiștii scoțieni, încurajați de „decolonialism”

În privința colonialismului, reducerea întregii istorii a Imperiului Britanic la un pomelnic caricatural de acte rasiste și oprimante nu e numai imposibil de justificat din punct de vedere istoric și moral; aruncă totodată la gunoi o parte importantă a palmaresului Occidentului, erodând credința în misiunea lui.

Le dă apă la moară separatiștilor scoțieni, care justifică dezintegrarea Regatului Unit ca pe un act de absolvire a păcatelor pentru trecutul imperial malefic al Britaniei.

Libera exprimare și politica internațională

Creează aparența că cedarea Insulelor Chagos de importanță strategică (situate între Africa și India, găzduiesc o extrem de importantă bază americană, incomodând China comunistă, care deja a făcut investiții relevante în prezumtivul beneficiar al cedării - n.trad.) ar fi un lucru de bun simț.

Și-i expune pe contribuabilii britanici la revendicările din Caraibe totalizând 18 trilioane de lire sterline, compensații pentru sclavia istorică, la care se mai adaugă, conform unui raport recent Oxfam, încă 53 de trilioane pentru exploatarea colonială a Indiei.

Este vital ca populația să aibă libertatea de a contesta aceste dogme, tot așa cum ar trebui să contestăm și percepția populară cu privire la sănătatea publică ori schimbarea climei.

Libertatea noastră de a ne exprima îndoiala

Și nu pentru că ar fi neapărat eronate, ci pentru că în absența supunerii gândirii de grup (groupthink - fenomen în care indivizii ezită să „strice” consensul grupului, de unde rezultă decizii eronate pentru întregul grup - n.trad.) la verificare și dezbatere riscăm să ne înhămăm de unii singuri la politici publice distructive, nocive pentru interesele britanice și concomitent periculoase pentru valorile liberale pe care cu toții vrem să le protejăm.

Libertatea noastră de a ne exprima îndoiala, de a contesta și de a contrazice ortodoxia dominantă este vitală pentru binele public.

E vitală pentru triumful politic al adevărurilor importante pentru sănătatea mintală a copiilor, pentru siguranța fizică a femeilor, pentru construcția unei societăți multi-rasiale armonioase, pentru găsirea unor remedii eficace pentru dezechilibrele dintre etnii, pentru supraviețuirea Regatului Unit, pentru încrederea Occidentului în propriile-i forțe, pentru opoziția justificată la revendicările oportuniste de compensații pentru sclavie și colonialism.

Șefa Partidului Conservator prețuiește libera exprimare

Dintre toți actualii noștri lideri politici numai unul singur are un palmares consecvent de conștientizare a importanței mizei aflate în joc: Kemi Badenoch (șefa Partidului Conservator - n.trad.).

În calitatea ei de femeie și de ministru al egalității, Badenoch a promovat drepturile femeii bazate pe sexul biologic și a avut curajul să se ia la luptă cu îndoctrinarea politică a copiilor în școli.

Ca ministru al egalității, ea a susținut Comisia Sewell și i-a lansat raportul. Iar în calitate de secretară a comerțului internațional (în administrația britanică „secretar” e echivalentul ministrului, iar „ministrul” e un funcționar superior în guvern - n.trad.) ea a respins acuzația că Regatul și-ar datora prosperitatea economică exploatării coloniale, și mai cu seamă sclaviei.

Întrucât suntem atât de pasionați în privința liberei exprimări, am înființat în urmă cu cinci ani Uniunea Liberei Exprimări („Free Speech Union”), o organizație apolitică de interes public pentru protejarea acestui drept vital al omului.

Ce face Free Speech Union

De atunci ne-am implicat în peste 3.300 de cazuri în instanță. S-a întâmplat recent ca FSU să fie catalogată de Wikipedia drept „de extrema dreaptă”.

Însă 40% din cazurile în care ne-am implicat sunt procese ale unor femei care se opun genurilor, dintre care aproape toate se consideră de stânga.

Libera exprimare e un lucru pe care ar trebui să-l apere oamenii de toate convingerile politice, fiindcă în absența ei nu ne putem apăra nici unul dintre toate celelalte drepturi.

Kemi Badenoch a demonstrat limpede cât de mult îi pasă de libera exprimare înnobilându-ne pe amândoi, iar noi sperăm că și ceilalți lideri politici britanici vor ajunge curând să-i conștientizeze importanța.

(Articol de Nigel Biggar și Toby Young, The Telegraph; Traducere: Andrei Suba, RADOR RADIO ROMÂNIA)