Nu îmi este prea ușor să scriu despre o boală cu care conviețuiesc de doi ani și jumătate din simplului motiv că aproape o ignor. Nu o las să-mi acapareze mintea și îmi văd de viața mea ca un om obișnuit, cu serviciu și grijile familiei.

Am învățat de la medicii mei că acum cancerul nu mai este o boală incurabilă și că, dacă știm ce să facem, cei mai mulți dintre bolnavi se vindecă sau își prelungesc cu mulți ani viața. M-am hotărât să scriu totuși despre lucrurile pe care le-am trăit, le trăiesc și le cunosc bine din interiorul sistemului deoarece vreau să-mi ajut semenii să găsească mai ușor calea spre bine.

Eu, jurnalist, nu am avut în primăvara anului 2017 informații despre cine ar putea să mă slaveze, după ce primii medici au dat verdictul implacabil: doar două luni și jumătate, maximum trei de viață! Iar de atunci au trecut doi ani și jumătate!

Dumnezeu a avut grijă să-mi scoată în cale oameni care mi-au arătat încotro să o apuc, la ușile căror medici să bat. Pe scurt: operație grea, tumoră care prinsese ficatul și căile biliare. Cinci ședințe de citostatice. Degeaba. Au apărut alte câteva formațiuni tumorale. Din nou mi s-a spus că e capătul liniei, că nu se poate face mare lucru. Și totuși, aici, în România, niște medici încercau și de multe ori reușeau să schimbe destine dintr-acestea urâte.

Nu am aflat despre ei din presă, nici de la ONG-uri sau de la alți medici, ci de la un bolnav de cancer la plămâni, apoi de la o pacientă. Unul se trata de doi ani (din 2015!!!) la clinica Sfântul Nectarie din Craiova a medicului Michael Schenker, celălalt, la clinica din Cluj a doctorului Achimaș.

Un tratament novator, adus din America în cadrul unor studii clinice: Imunoterapia. Eu am ales Craiova, unde puteam ajunge cu mașina în circa trei ore. Citostaticele (clasicul tratament!) nu-și făcuseră efectul la mine, ba din contră. De ce să nu încerc medicamentele cele noi, chiar dacă oncologi din București îmi spuseseră că ”sunt apă de ploaie”? Exista altă cale? Apoi, empatia doctorului Michael Schenker și a celor din echipa sa mi-au dat optimism de la prima întâlnire.

Nu m-am simțit niciun pic ”un cobai” într-un studiu medical extrem de costisitor, dar pe care, de data aceasta, statul a avut grijă să ni-l aducă în țară prin producătorii de medicamente care suportă toate cheltuielile. Așadar, din septembrie 2017 fac ședințe de imunoterapie la clinica oncologică din Craiova și îmi văd de viața de zi cu zi. Am analizele foarte bune, inclusiv markerii tumorali, iar RMN-ul arată cum s-au spulberat metastazele. Sunt, de asemenea, un caz, unul dintre pacienții necunoscuți prezentați ca ”învingători” la congresele medicale din țară și din lume.

Să nu vă gândiți că aceste studii clinice se fac doar în țări mai puțin dezvoltate, cum este și România. Nu, ele se fac acolo unde medicii au aplecare către cercetare și pentru binele pacienților lor. Din păcate, în România, oncologii noștri nu se prea înghesuie să învețe și noile metode de tratament; citostaticele sunt rutina, calea bătătorită.

Tratamentul cu imunoterapie a luat, anul trecut, Premiul Nobel. Știți care a fost impactul în oncologia românească și la nivelul unor decidenți din minister? Niciun medic sau vreun funcționar de stat n-au mai putut să spună pacienților mai informați: „Imunoterapia?! Apă de ploaie. Ziceți mersi că aveți citostatice!”. N-aș zice ”mersi” deloc, pentru că plătim lunar asigurări. Zic, însă, ”mulțumesc” din toată inima unor oncologi care s-au implicat enorm ca și noi, românii, să beneficiem printre primii de tratamentul-minune, numit Imunoterapie.

Sunt medici tineri, pasionați de studiu, de cercetare și de participare activă la congrese și simpozioane internaționale, unde au aflat și au învățat să folosească tratamente revoluționare de ultimă generație. Imunoterapia se face de peste 4 ani la Centrul Oncologic Sf.Nectarie din Craiova și la Clinica Amethyst Radioterapy din Cluj pentru că medicii de acolo au vrut să trateze cancerul cu cea mai nouă metodă și să salveze cât mai mulți bolnavi. Și la Timișoara se aplică metoda de peste un an, iar acum se pun bazele unui centru oncologic cu imunoterapie și la Constanța. Rezultatele sunt uluitoare.

În cei doi ani de tratament, am văzut pacienți prăbușiți, dar care au câștigat acum o mare speranță de viață și de vindecare în cancere de sân, plămâni, vezică, ficat, melanom. Nu la Viena sau New York, ci la Craiova. Sau la Cluj.

Ce m-a făcut să scriu toate acestea?! Niște știri de presă, apărute zilele trecute pe agenții, despre cancerul de piele (melanom) și de sân. Anunțau leacul pentru cancer – Imunoterapia, ca o mare noutate, făcând trimitere la niște studii clinice din Anglia, cu rezultate spectaculoase. Ei bine, aceste știri redau, în mare, ceea ce eu am văzut și trăit în ultimii doi ani în clinica din Craiova!

Și am realizat că, dacă jurnaliștii care au preluat știrile nu știu că în România se face Imunoterapie, înseamnă că foarte mulți oameni nu știu că au această șansă, așa cum n-am știut nici eu în urmă cu doi ani și jumătate. Reiau câteva informații importante din ceea ce spun știrile parvenite din Marea Britanie.

• Rezultatele unui nou studiu clinic realizat de Royal Marsden NHS Foundation Trust au dezvăluit că medicamentele Ipilimumab (Yervoy) şi Nivolumab (Opdivo), atunci când sunt administrate împreună, pot să stopeze şi chiar să inverseze evoluţia melanoamelor în stare avansată (forme de cancer de piele, cunoscute pentru asemănarea lor cu aluniţele) timp de cel puţin cinci ani, pentru 50% dintre pacienţi. Medicamentele (n.a. exact acestea mi-au fost administrate și mie) sunt folosite în imunoterapie, o metodă medicală care ajută sistemul imunitar să distrugă celulele canceroase pe măsură ce acestea se răspândesc în organism.
• „Este pentru prima dată când putem să spunem că şansele de a deveni un supravieţuitor pe termen lung al unui caz de melanom avansat au devenit de acum de 50%, iar această performanţă reprezintă o veritabilă piatră de hotar în medicină”, a spus cercetătorul britanic, prof. Larkin. Rata generală de supravieţuire pentru cel puţin cinci ani înregistrată în cadrul grupului (314 pacienți) care a primit terapia combinată Nivolumab şi Ipilimumab a fost de 52%, iar 74% dintre aceşti pacienţi nu au mai avut nevoie de tratament medical după cinci ani.
• Cancerul de sân triplu-negativ afectează femeile tinere, multe fiind diagnosticate la vârsta de 40-50 de ani. Tratamentul standard este chemoterapia, dar multe paciente dezvoltă o rezistenţă împotriva acesteia. Un alt studiu, făcut tot de cercetători din Anglia, de la Queen Mary University din Londra şi St. Bartholomew’s Hospital a arătat că un tratament combinat între imunoterapie și citostatice reduce riscul decesului sau progresarea cancerului cu până la 40%.

Desigur, nu toți pacienții pot face imunoterapie. Depinde de mai mulți factori, identificați de oncologi în analizele genetice ale bolnavului. Soluții, însă, găsesc. Îi sugerez ministrului Sănătății, Sorina Pintea, să-și îndrepte atenția și spre aceste clinici care se cam zbat să obțină trialuri (studii clinice), frânele fiind de natură birocratică sau organizatorică. E păcat să ni se bage în traistă tratamente scumpe, dătătoare de viață, iar noi să ne împiedicăm de lipsă de personal.