Zsuzsanna Szelényi, fost deputat al Fidesz, partidul fondat la sfârșitul anilor 1980 de către prim-ministrul ungar, consideră că „iliberalismul” acestuia din urmă ar putea contamina, dacă nu este atentă, întreaga dreaptă liberală europeană.

Într-o zi fierbinte de vară din iulie 2019, sute de oameni s-au adunat pentru a-l asculta pe premierul ungar Viktor Orbán vorbind în regiunea românească Transilvania, cu populație maghiară. „Suntem creștin-democrați”, a spus el mulțimii, într-un discurs care a menționat cuvântul „creștin” de 31 de ori.

Astăzi, în fruntea partidului său Fidesz, Orbán se consideră întruchiparea unei „noi democrații creștine  europene”. Ce înţelege el prin asta? Și cum pot creștinii democrați din Europa de Vest să reconstruiască acest discurs?

Orbán a parcurs un drum lung. Tânărul politician liberal a devenit un lider autoritar - Curtea Europeană de Justiție a decis din nou în această săptămână că a pus în pericol libertatea academică în Ungaria, forțând închiderea unei universități libere.

El s-a îndreptat spre dreapta în 1993 după moartea lui József Antall, care a fost întâiul prim-ministru al Ungariei liber ales, un conservator ... Orbán a vizat rapid spațiul politic lăsat liber de Antall, atrăgându-i pe susținătorii lui conservatori și a devenit în anii 1990 principalul lider al Fidesz, pe atunci un partid de centru-dreapta.

La început, Orbán părea să urmeze moștenirea creștin-democratică a lui Antall prin extinderea bazei sale electorale. Însă, în urma crizei economice și financiare, în 2010 a obținut „supermajoritatea” de două treimi din Parlament, ceea ce i-a conferit capacitatea de a transforma Ungaria într-un regim autoritar.

În zece ani, și-a consolidat puterea prin centralizarea statului, prin slăbirea echilibrului puterilor și a statului de drept, prin paralizarea opoziției politice. Constituția și legile care reglementează mass-media și alegerile au fost rescrise. Funcțiile statului au fost încredințate prietenilor primului-ministru; independența sistemului judiciar a fost pusă sub semnul întrebării, la fel și separarea Bisericii de Stat.

Proprietarii de mijloace de informare în masă străine au fost alungați din Ungaria, iar prietenii lui Orbán au creat sute de instituţii de presă, pe care le-au transformat în mașini de propagandă ale partidului. Conservatorismul fiscal al partidului Fidesz a fost eclipsat de o corupție galopantă și de politici economice protecționiste.

Orbán promite să facă din compatrioţii săi „învingătorii istoriei”, evocând epoca măreției naționale pierdute după Primul Război Mondial. Potrivit acestuia, există o conspirație împotriva națiunii, orchestrată de stânga liberală europeană, „cosmopolită” și finanțată din Statele Unite, care ar organiza migrațiile musulmanilor pentru a invada vechiul continent și a-i lua identitatea creștină.

Orbán afirmă că creștinismul, așa cum îl înțelege Fidesz, este singura forță capabilă să împingă înapoi dominația liberală și să „salveze Europa”. În opinia sa, conservatorii europeni au trădat valorile tradiționale și au acceptat cosmopolitismul stângii. El solicită o nouă mișcare a creștin-democraților „iliberali”.

Definiția pe care o dă Orbán democrației creștine contravine celei tradiționale europene. „Identitatea creștină” pe care el o laudă este un set de valori negative care separă „oamenii buni” de cei „răi”. Ea legitimează discriminarea împotriva evreilor, musulmanilor, socialiștilor și liberalilor.

În numele creștinismului, el justifică atacul asupra detractorilor și rivalilor săi politici, discreditând în cele din urmă instituțiile democratice. „Creștinismul” său este înainte de toate un concept politic lipsit de conținut etic. De când Orbán a preluat puterea în 2010, influența sa politică s-a răspândit în toată Europa, atât în ​​cercurile politice de extremă dreaptă, cât și în cele conservatoare.

Amestecul otrăvit de etno-naționalism și excludere, în numele democrației creștine, a condus la un război ideologic. Într-un articol publicat luna trecută, Orbán s-a declarat optimist cu privire la capacitatea sa de a transforma politica europeană într-o rebeliune „împotriva politicului corect” și a „preceptelor nebunei idei liberale” („liberniak”).

Cu toate acestea, războiul său cultural este doar o acoperire pentru autocrație. Coronavirusul a sporit anxietatea socială, alimentată deja de globalizare, revoluția tehnologică și schimbările climatice. Orbán, care de ani de zile vorbește despre amenințări existențiale, poate afirma în cele din urmă că avea „dreptate”.

Când criza sanitară a lovit Ungaria, Orbán și-a consolidat și mai mult puterea.

Treisprezece lideri de partid din 11 țări aparținând propriei familii Fidesz (Partidul Popular European sau PPE) și-au exprimat profunda îngrijorare cu privire la statul de drept și drepturile omului în Ungaria. În aprilie, Donald Tusk, președintele acestui partid, a declarat că utilizarea crizei coronavirusului pentru concentrarea puterii ar fi „periculoasă din punct de vedere politic și inacceptabilă din punct de vedere moral”.

„Cu tot respectul, nu am timp pentru asta!”, i-a răspuns Orbán secretarului general al PPE. În același timp, el i-a scris președintelui CDU, Annegret Kramp-Karrenbauer, pentru a se plânge că Donald Tusk semănă diviziune în cadrul familiei PPE.

Creştin-democrații germani au ezitat multă vreme cu privire la modul în care să facă față inițiativelor deranjante ale lui Orbán. Tradiția germană a dialogului, atât cu partenerii, cât și cu adversarii, precum și prioritatea acordată relațiilor economice armonioase, i-au împiedicat să îl atace pe acest provocator „membru al familiei”.

Cu doar câteva zile în urmă, Comisia Europeană a publicat primul său raport privind statul de drept, condamnând politica autoritară și corupția galopantă din Ungaria. Dacă situația nu se va îmbunătăți, UE ar putea bloca viitoarele transferuri bugetare europene, atât de importante pentru menținerea puterii lui Orbán. O va face? Situația nu este clară.

Decizia privind aderarea Fidesz la Partidul Popular European (PPE) a fost amânată cu un an, ceea ce încurajează partidul să-și continue războiul ideologic. Însă evenimentele recente oferă o oportunitate de a repara democrația deteriorată a Europei. Odată cu pandemia, a sosit timpul pentru o nouă abordare politică, mai pragmatică, mai orientată spre acțiune: este momentul ideal pentru a defini modul în care intenționăm să trăim împreună într-o societate pluralistă. Creștin-democrații, contestați în mod deschis de mișcarea anti-liberală, trebuie să aleagă valorile pe care le apără. Dacă Partidul Popular European ratează această oportunitate, autocrația va continua sub eticheta de „creștin-democrați”.

Articol de Zsuzsanna Szelényi

Traducerea: Rodezia Costea, RADOR