Nu pot să nu recunosc că m-am bucurat teribil când am văzut cum PSD încasează cea mai mare rușine din ultimii 30 de ani, nereușind nu doar să dărâme guvernul, dar să nu strângă cvorum la moțiune...
Crunt! Și-mi zic: poate țara asta mai are o șansă! În paralel, mi se derulau prin fața ochilor minții imaginile cu Marcel Ciolacu predicând, bățos la congres, cum va dărâma el guvernul și cum va salva partidul, țara, planeta, universul...
Că politicienii își păcălesc electoratul, e una, dar să-ți minți în față proprii colegi, camarazii tăi în bătăliile politice e cam greu de înțeles. Mai ales când tu știi foarte limpede că nu va trece nicio moțiune și că nu vei intra la guvernare, fiindcă ai bătut palma cu Orban.
Care Orban ți-a păstrat în deconcentrate cam tot ce ai vrut tu, iar acum că te-ai ales și președinte la PSD vei face și listele pentru parlamentare unde, surprize-surprize, se vor regăsi exclusiv cei care ți-au jurat credință.
Acum, sincer nu știu pe cine ai reușit să enervezi mai tare, pe Iohannis căruia i-ai promis că dai jos guvernul ca să-i netezești parcursul lui Rareș Bogdan sau pe vechii baroni din partid, pe care nu doar că i-ai vândut Statului Paralel, dar i-ai și supus la umilința supremă de a agăța partidul ca breloc în mâinile lui Ludovic Orban.
Trădare, trădare, dar să știm și noi!
Poate nu mare îți va fi mirarea, dragă Marcel, când te va lua pe nepregătite asaltul asupra Kiseleff-ului care dospește undeva prin nordul țării, la intersecția dintre județele Neamț, Vaslui și Vrancea.
Puțini, ai?
Dar dacă lor li se alătură un simplu membru de partid, fost secretar general și cu conexiuni prin toate părțile?
Și care simplu membru a argumentat lipsa unei adevărate revoluții la congres prin faptul că, în această primă etapă din planul de recuperare a partidului, trebuia neapărat plantat Vasile Dâncu în conducerea PSD. Revoluția se amână...
Recomandările noastre
