Dispariția ultimului șef al Securității din perioada lui Nicolae Ceaușescu, gen.lt. Iulian Vlad, a lăsat multe întrebări fără răspuns.

Istoricul Alex Mihai Stoenescu, autor a numeroase cărți dedicate evenimentelor fierbinți din istoria României, ne-a oferit câteva fragmente dintr-o lucrare aflată în curs de apariție, un volum de interviuri cu Iulian Vlad. Publicăm astăzi un prim fragment.

IULIAN VLAD: Una din cele mai mari greşeli, aş spune strategice, făcute de Ceauşescu a fost cearta cu americanii, provocarea şi mai ales sfidarea acestora.

ALEX MIHAI STOENESCU: Renunţarea la clauză...

IULIAN VLAD: Inclusiv cu renunţarea la clauza naţiunii celei mai favorizate. În acel moment în care ţările socialiste se cutremurau, zguduite de sovietici, România avea şansa unui tratament special, asemănător, nu identic, dar asemănător cu cel aplicat Poloniei.

ALEX MIHAI STOENESCU: În Polonia pierduseră controlul în faţa Opoziţiei

IULIAN VLAD: Nu, eu vorbesc de nevoia sovieticilor de a se consulta cu americanii în cazul României, deoarece relaţiile noastre cu americanii erau foarte avansate.

ALEX MIHAI STOENESCU: Păi, s-au consultat la Malta...

IULIAN VLAD: Asta după ce Ceauşescu i-a respins brutal.

ALEX MIHAI STOENESCU: Documente analitice sovietice vorbesc despre pericolul trecerii României de partea Occidentului, în cazul unei explozii populare. E ceva real?

IULIAN VLAD: Poate nu aşa, dar ar fi contat. În trecut americanii interveniseră pe canale diplomatice bilaterale cu sovieticii pentru a-l proteja pe Ceauşescu în urma unor atitudini independente. Au existat şi atitudini publice.

ALEX MIHAI STOENESCU: Escala neprevăzută la Bucureşti a secretarului de stat adjunct american în momentul în care Ceauşescu a refuzat amplasarea rachetelor nucleare sovietice pe teritoriul nostru.

IULIAN VLAD: Exact. Au mai fost şi altele. Gândiţi-vă că noi aveam un avans substanţial în relaţia cu americanii în comparaţie cu alte ţări socialiste. Dacă n-ar fi fost impulsiv şi bolnav, încăpăţânat, Ceauşescu putea negocia între americani şi sovietici soarta României şi ar fi fost premise pentru o înţelegere mai degrabă cu americanii. El s-a apucat să se certe cu doi coloşi. Deodată! Nu se face aşa ceva dacă eşti responsabil, iar el avea responsabilitatea ţării.

ALEX MIHAI STOENESCU: Vă propun să nu discutăm acum acest subiect. Mă interesează însă cauza acestui comportament.

IULIAN VLAD: Pot să vorbesc în primul rând în activitatea mea de serviciu. Ceauşescu interpreta informaţia prin caracterul şi formaţia lui ca activist comunist. O ştim! Apoi, nu avea cu cine să se consulte sau să se contrazică. Deoarece cei din jurul său erau obedienţi, indiferent ce spunea el adoptau părerea lui personală. În ultimul an Ceauşescu era nervos, starea lui de sănătate era serios deteriorată.

ALEX MIHAI STOENESCU: Un diabet avansat...

IULIAN VLAD: Devenise nerăbdător, avea frecvente accese de furie. Nu mai putea conduce, nu mai gândea lucid. În plus, era frica de sovietici. Lui Ceauşescu îi era frică de sovietici, ştia că vor să-l răstoarne. Ştia de mult că i se pregăteşte sfârşitul. Nu credea la început că va fi ucis. Convingerea se construise după întâlnirile cu Gorbaciov, dar şi ca urmare a informaţiilor primite de la mine.

ALEX MIHAI STOENESCU: Îmi puteţi spune cât de precise erau?

IULIAN VLAD: Erau date faptice, informaţii cu detalii, nu vorbărie, „s-a hotărât...”, „s-a adoptat...”, „se pare că...”. Nu, erau lucruri serioase. Apoi erau şi elemente publice percepute de el ca ameninţări reale.

ALEX MIHAI STOENESCU: Credeţi că starea lui de sănătate l-a determinat să facă acea greşeală strategică faţă de americani? IULIAN VLAD: Sigur! Până atunci, de câte ori se simţise ameninţat de sovietici, devenea mai flexibil şi pragmatic în relaţiile cu americanii. Deschiderea în relaţiile cu americanii a fost făcută personal de Ceauşescu, în primul rând pentru că nimeni nu avea curajul să le facă oferte, să negocieze ceva cu adversarul ideologic. Or, tocmai în momentul ameninţării celei mai serioase din partea Moscovei el a găsit de cuviinţă să se certe şi cu americanii.

ALEX MIHAI STOENESCU: Deţin informaţia că a avut o atitudine sfidătoare la adresa lui Gerge Bush, pe vremea când era vicepreşedinte. A fost la Bucureşti.

IULIAN VLAD: Ceauşescu nu l-a lăsat să vorbească prea mult şi l-a întrerupt în momentul în care Bush, cu glasul lui tărăgănat, a adus vorba despre drepturile fundamentale ale cetăţenilor români. Ceauşescu a folosit dintr- o dată un limbaj foarte dur... „Vii aici să pui condiţii...”, pe acest ton. A ripostat vehement, s-a purtat arogant, i-a pus întrebări cu un ton nediplomatic, cum ar fi dreptul la muncă în Statele Unite. Vizita lui Bush a marcat căderea abruptă a relaţiei lui Ceauşescu şi a României, în ultimă instanţă, cu America. După episodul ăsta, Ceauşescu n-a mai revenit, încercând să le încălzească, să se împace.

ALEX MIHAI STOENESCU: Cu toate astea, se perindau în continuare la Bucureşti delegaţiile americane.

IULIAN VLAD: Toate delegaţiile de care amintiţi au încercat să mai salveze ceva. A fost imposibil.

ALEX MIHAI STOENESCU: Dle general, ne-am înţeles să nu reproducem anumite pasaje ale discuţiei noastre fiind vorba de anumite secrete care nu ne aparţin, aparţin statului, ţării. Totuşi, ar fi extrem de important nu să publicăm cum aţi ajuns să aveţi informaţii din anturajul lui Gorbaciov şi de pe vasul de la Malta, dar să înţelegem rolul acestor informaţii în comportamentul lui Ceauşescu. De exemplu, pe mine mă interesează reacţia lui în momentul în care i-aţi arătat cele două telegrame[1]. Eu sunt istoric și scriitor, pentru mine aceste detalii sunt semnificative.

IULIAN VLAD: Nicolae Ceauşescu avea obiceiul să citească notele ultrasecrete în faţa mea. Rămâneam pe loc în aceste situaţii, pentru că îmi dădea imediat un ordin, care consta de regulă într-o indicaţie de continuare a investigaţiei. M-am prezentat şi i-am înaintat cele două note scurte. El le-a citit cu atenţie, mai ales prima. Mai avea obiceiul ca după ce termina lectura să rămână un timp cu ochii pe notă, gânditor, ca şi cum trecea cu privirile dincolo de hârtie. A lăsat notele jos pe birou şi a privit în stânga, apoi în dreapta spre pereţii laterali ai cabinetului. A luat nota din nou în tăcere şi a recitit-o, apoi a rostit foarte abătut: „Da, da...” Atât[2]. Mi-am dat seama că nu avea ce decizie să mai ia, aşa că am cerut permisiunea şi m-am retras. De regulă, reacţiona în faţa unei informaţii şocante: „Eh, voi cu secretele voastre!”, ca şi cum n-ar fi crezut. Atunci a crezut, cred eu, fără nici un dubiu. Bâjbâielile nu-l caracterizau, chiar dacă uneori lua decizii nesăbuite. De data asta Ceauşescu era de nerecunoscut.”

Interviu din 21 mai 2003

Extras din cartea “Securitatea nu poate fi reabilitată”. Generalul Iulian Vlad în dialog cu Alex Mihai Stoenescu, 2003 – 2008, în curs de apariție la Editura RAO

[1]Este vorba de două telegrame cifrate primite prin agentură de la Malta. În cadrul operaţiilor de exploatare a unei reţele, în seara zilei de 3 decembrie 1989 o sursă directă şi sigură, cetăţean străin cu acces la informaţia primară, a transmis legăturii sale din Securitate mesajul că la Malta Gorbaciov şi Bush au hotărât înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu simultan cu Noriega din Panama. În faţa gravităţii şi importanţei acestei informaţii, precum şi pe baza valorii persoanei care o difuza, generalul Iulian Vlad s-a deplasat de urgenţă într-o locaţie specială pentru a face personal operaţia de verificare a informaţiei. Sursa a confirmat datele înţelegerii de la Malta şi a furnizat alte câteva amănunte. Ca urmare a acestei întâlniri, dar şi pe baza informaţiilor obţinute din reţeau care acţiona în anturajul întâlnirii de la Malta, şeful Departamentului Securităţii Statului a decis să-i prezinte lui Nicolae Ceaușescu telegramele originale decriptate. Prima avea următorul conţinut: „În cursul discuţiilor din Malta, secretarul general al PCUS, Mihail Gorbaciov, şi preşedintele american George Bush au hotărât înlăturarea regimului socialist din România”. O a doua notă dădea a doua informaţie: „Cu ocazia convorbirilor de la Malta între secretarul general al PCUS, Mihail Gorbaciov, şi preşedintele american George Bush s-a convenit intervenţia militară a Statelor Unite în Panama”. Iulian Vlad mi-a confirmat mai întâi existența celor două telegrame, apoi le-a comentat. [2]Într-o discuție colocvială ulterioară, gen. Vlad a reluat scena, dar de data asta cu un alt final. Nicolae Ceaușescu ar fi afirmat: „M-au condamnat!” Nu știu în ce măsură a fost o reacție reală a lui Nicolae Ceaușescu sau o intepretare a stării acestuia de către gen. Vlad.

...(citește mai departe pe evenimentulistoric.evz.ro)