Evenimentul Zilei > Opinii > Opinii EVZ > IULIAN COMANESCU: Un pod prea îndepărtat?
IULIAN COMANESCU: Un pod prea îndepărtat?

IULIAN COMANESCU: Un pod prea îndepărtat?

Unirea cu Republica Moldova? Un vis îndepărtat şi, poate, în acelaşi timp, perimat, care stârneşte o zâzanie inutilă.

Două ţări care au multe în comun, inclusiv limba – zic unii, dar nu toţi -, dar cărora le lipseşte un impuls puternic spre graniţe comune -, cred toţi, dar zic numai unii. Interesele sunt divergente, afirmă înţelepciunea comună, şi nu se vor uni într-un punct previzibil. Podul de flori şi alte tipuri de punţi geopolitice s-au rupt sau pur şi simplu nu există, avem nu un viitor, ci două.

Dacă e vorba de înţelepciune comună, de ce trebuie spuse toate aceste lucruri? Dintr-un motiv simplu: fiindcă pe internet nu sunt adevărate.

Autorul acestor rânduri a făcut parte, de curând, din juriul concursului de bloguri, moldoveneşti Blogovăţ. În această calitate, el a avut de trecut în revistă un număr de puţin peste 140 de bloguri şi posturi de bloguri care au candidat la diferite secţiuni (unele, la mai multe). Din moment ce Blogovăţ este „festivalul blogurilor moldoveneşti”, concurenţii înscrişi pe listă se revendică într-un fel sau altul ca aparţinători de „blogosfera moldovenească”. Cum se suprapune aceasta cu Republica Moldova?

Putem face o socoteală empirică, dar destul de relevantă, pe aşa-numitele „top level domains”, domenii de top, ultimele litere de după ultimul punct al adresei de internet. Surpriza apare atunci când în blogosfera moldovenească găsim nu mai puţin de şapte bloguri care rulează pe domenii .ro, adică româneşti. Pare puţin, dar echivalentul în domenii .md, în aceeaşi listă, este de 17. Cu alte cuvinte, dacă ne imaginăm o „ţară virtuală” constând în 24 de judeţe (bloguri şi posturi), România (.ro) a cucerit, pe nesimţite, cam 30 la sută din teritoriul Moldovei (.md).

Cum vine asta? Şi pe internet, lucrurile se petrec conform bătrânului adagiu latin: „ubi bene, ibi patria” („patria e acolo unde e şi binele”). Dacă înregistrarea unui domeniu .md costă puţin sub 50 de dolari pe an, un domeniu .ro poate fi obţinut cu aceeaşi sumă, în momentul de faţă, pentru eternitate. Cu alte cuvinte, o persoană privată, blogger, poate face economii sensibile adoptând „cetăţenia” .ro. Lucru care s-a şi întâmplat în câteva cazuri.

Rămâne o nedumerire: ce se petrece cu restul de până la 140 de înscrieri din Blogovăţ? Peste 100 sunt pe un domeniu de top neutru, .com (fără localizare geografică). Iar până la total, mai există bloguri moldoveneşti .net sau din categorii asemănătoare, „apatride”. Asta e logica internetului, într-un sens el nu se suprapune cu geografia. Iar socoteala de mai sus e în orice caz una parţială, fiindcă numai o parte dintre blogurile moldoveneşti s-au înscris la Blogovăţ. Şi numai o parte dintre site-urile moldoveneşti sunt, la rândul lor, bloguri.

Cât mai contează graniţele fizice şi geografia din şcoala generală? Contează, desigur. Dar, într-un sens, lumea se schimbă sub ochii noştri, fiindcă nu e acolo unde o căutăm. În noiembrie 2008, la puţină vreme după ce preşedintele Băsescu se oferea să obţină facilităţi pentru vizele cetăţenilor moldoveni la intrarea în UE, o ştire „tematică” poate mult mai importantă trecea cu totul neobservată: limba moldovenească dispărea din standardele ISO (639 şi revizii) referitoare la coduri lingvistice. Oficial, ea e codificată drept „ro” sau „ron”. Majoritatea românilor şi moldovenilor – probabil că nici Academiile, nici guvernele – habar n-au de asta. Însă calculatoarele vorbesc între ele, de atunci, doar româna.

Publicat in categoriile: Opinii EVZ
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: