Editor de site într-unul din marile grupuri de media, C.I. a lucrat într-o vreme în radio şi, din motive de dicţie şi voce, a fost contactată acum câţiva ani de o firmă poloneză care se ocupă cu programe de sinteză vocală.
E vorba de un gen de software care traduce cuvintele scrise în vorbe rostite, cu aplicaţii multiple, de la comunicarea între persoane cu dizabilităţi, la trimiterea de e-mailuri audio. Firma îi propunea să-şi împru mute vocea pentru versiunea românească a programului, contra cost, pentru ca softul să fie pus în vânzare pe piaţa de aici.
Sunt unul dintre puţinii care au cunoscut-o pe C.I. în persoană, fără să ştiu de această poveste. C.I. este, însă, într-un fel, celebră. Cum vine asta? Acum câţiva ani, ea s-a prezentat în grupul de sunet şi a trudit câteva zile la rostirea câtorva mii (presupun) de cu vinte, destinate să se lege, în versiunea ro mânească, în propoziţiile tastate de utiliza tori. De pe urma acestei colaborări, s-a ales cu un onorariu consistent şi o oboseală a laringelui pe măsură. Lucrurile păreau să se fi sfârşit aici.
Sau nu? Acum câteva luni sau săptămâni, un post de radio bucureştean a început să difuzeze fişiere audio cu o voce clară, puţin metalică, de robot-femeie, care făcea cele mai deocheate lucruri admise de CNA, spre amuzamentul ascultătorilor. Efectul comicbizar venea din intonaţia robotică a vocii. Aţi înţeles - programul fusese pus în vânzare de polonezi, pe o pagină de internet care cuprinde un demo, adică o căsuţă de text unde poţi testa funcţionarea tastând câteva fragmente de frază. Buni meseriaşi, polonezii mai oferă pe lângă asta şi un link către pagină, pe care îl poţi copia şi trimite prietenilor prin messenger, şi un buton în care fişierul audio pe care îl generezi tastând textul poate fi descărcat. Se creează astfel un fenomen viral, cu reclamă implicită.
Cu regret, nu vă pot oferi adresa, fiindcă vă imaginaţi ce a urmat: C.I. a început să fie sunată de prieteni, care au întrebat-o dacă s-a întors în radio şi ce-a apucat-o să accepte să spună toate trăsnăile cu pricina pe post. Pentru că îi cunoştea pe realizatori, ea i-a sunat şi i-a rugat să înceteze cu toată şotia.
Dincolo de hilar, povestea ascunde un sens profund cu privire la „ceea ce suntem” cu începere din 1991, când lumea virtuală a început să prindă contur în schiţele lui Tim Berners-Lee. Fiindcă lucrurile nu s-au oprit aici. Programul poartă un nume de femeie, care se poate scrie începând cu Y şi pe care l-am pomenit atunci când am relatat toată istoria unui amic, consultant de internet, cu tâlcul pe care vi-l împărtăşesc şi dumneavoastă. Amicul a sărit în sus: „Cum, ea e Y?! O ştiu. Senzaţional! Am dat numai 19 dolari pe ea! Am folosit-o în prezentări powerpoint. Dar să vezi ce-am făcut cu ea când am descoperit-o...”.
Primul impuls al mai tuturor e, desigur, să o pună pe Y să rostească cele mai fioroase insulte şi cele mai obscene obscenităţi, din care se obţine fişierul audio, trimis cu dedicaţie amicilor, care iau virusul la rândul lor şi îl dau mai departe. Micul şi anonimul echivalent de pe lumea asta al lui Y., adică C.I. (acum mă veţi ierta că n-am dat numele întreg), şi-a dat seama desigur ce se petrece cu vocea ei în toate birourile din toate corporaţiile din oraş. Atunci când am discutat cu ea, era amuzată de toată povestea, poate şi fiindcă nu prea avea de ales. Dar, în acelaşi timp, gânditoare...
Recomandările noastre
