O picătură de sudoare se prelinge de sub chipiul cu cap de mort. pe fața albă ca varul a tânărului Untersturmführer. Venele de la gât i se zbat în gulerul uniformei negre cu fulgere albe a SS.

Stă încremenit pe bancheta din spate a automobilului, cu privirea fixată înainte, încercând să nu-și trădeze tremurul interior. Șoferul și ceilalți doi gradați SS care îl însoțesc sunt la fel de țepeni. Timpul pare că s-a oprit în loc. Bariera vărgată nu se clinteşte.

Soldații care moțăie la punctul de control nu observă nimic suspect. Nici măcar transpiraţia de pe frunţile celor patru ocupanţi ai maşinii nu le dă de bănuit: este o după-amiază călduroasă de iunie a anului 1942 și ei înșiși transpiră din abundență. Nici măcar faptul că puternica mașină Steyr-220, folosită de obicei de comandantul Auschwitz-ului, este acum ocupată de un sublocotenent și trei gradați nu îi contrariază.

O tentativă de evadare din cinci de la Auschwitz a reușit

Și în alte dăți, puternicul sedan cu motor de 2,3 litri, cea mai rapidă mașină din garajul lagărului, servise la diverse comisioane ordonate de Obertsturmbannführer- ul Rudolf Höss sau de soția acestuia, Hedwig.

„Trezirea, nenorociților! Deschideți odată, sau vă înșir mațele pe gard!”

Răcnetul ofițerului de pe bancheta din spate pune în sfârşit în mișcare gărzile, care ridică bariera. În timp ce acestea iau poziția de drepți și strigă Heil Hitler, mașina neagră demarează în scârțâit de cauciucuri pe sub sloganul cu litere de fier forjat: Arbeit Macht Frei.

Sublocotenentul nervos este în realitate Deținutul 918. Un polonez de 22 de ani, pe nume Kazimierz Piechowski, prins în 1939 pe când încerca să fugă din ţara sa ocupată trecând fraudulos frontiera cu Ungaria. Nădăjduia să ajungă în Franța pentru a se înrola în Forțele Poloneze Libere.

Kazimierz Piechowski

Și ceilalți trei subofiţeri SS din mașină sunt tot polonezi. Eugeniusz Bendera, un mecanic auto din Ucraina, este cel care l-a contactat pe Piechowski, spunându-i că el și doi prieteni au aflat că sunt programaţi în curând la camerele de gazare, așa că s-au hotărât să încerce inimaginabilul: o evadare de la Auschwitz.

Cei trei ani de detenţie nu-i tociseră curajul şi spiritul de aventură lui Piechowski, aşa că acceptă propunerea imediat.

Într-o sâmbătă, pe 20 iunie 1942, cei patru reuşesc să fure un cărucior cu care se căra gunoiul de la bucătărie și îi spun gardianului că sunt detașați la muncă. Au noroc: gardianul, plictisit, le face semn cu capul să treacă, fără să verifice în registru. Trei din cei patru pătrund în magazia de uniforme, strecurându-se printr- o trapă pe care era aruncat cărbunele și care fusese „aranjată” de Piechowski cu câteva ore înainte.

Între timp, Bendera, care lucra în garajul lagărului, alege cea mai rapidă mașină, folosită de Höss mai ales pentru călătoriile lungi până la Berlin. Astfel, sunt siguri că nu vor putea fi ajunși de urmăritori.

O provocare și mai mare este să treacă de poarta lagărului fără nici un fel de hârtii. Într-un interviu pentru The Guardian, acordat în 2011, pe când avea 91 de ani, Piechowski povestește: „Ne îndreptăm spre barieră, dar aceasta este închisă... Mai avem 80 de metri și este tot închisă... Încă 60 de metri... tot închisă. Mă uit la prietenul meu, Gienek (Gustaw Jaster, unul dintre evadați – n.r.), are transpirație pe frunte, fața îi este albă și este încordat. Mai avem 20 de metri și bariera este tot închisă.”

Piechowski își aduce aminte că al patrulea dintre colegii săi, Jozef Lempart, care stătea alături de el pe bancheta din spate, i-a dat un ghiont și i-a șoptit: „Kazik, fă ceva”. În răcnetul care a urmat și care i-a făcut pe gardieni să se execute, Piechowski și-a pus toată disperarea.

Bănuind că nu va dura mult până va suna alarma, evadații aleg drumul care trecea printr-o pădure deasă din apropierea lagărului, apoi până la Wadowice, un orăşel aflat la vreo treizeci de kilometri de Auschwitz, unde abandonează maşina.

În mod miraculos, nici unul dintre ei nu a fost prins. Tuspatru au supravieţuit războiului. Kazimierz Piechowski a reuşit să se înroleze în Rezistenţa poloneză (Armia Krajowa). Pentru aceasta, va fi condamnat la închisoare, nu de nazişti, ci de sovieticii „eliberatori”. A executat şapte din cei zece ani de pedeapsă, fiind eliberat când avea 33 de ani. Va muri la 98 de ani, cu puţin înaintea Crăciunului din 2017, după o carieră de inginer în timpul regimului comunist polonez, apoi o lungă perioadă de pensionare în care vizitează mai bine de 60 de ţări.

Senzaţionala evadare de la Auschwitz a celor patru polonezi a avut şi un efect sinistru: pe braţele prizonierilor din lagăr au început să fie tatuate numerelor lor de deţinuţi.

S-a întors la Auschwitz cu identitate falsă

Wiejowski nu a fost singurul din primul transport de deţinuţi sosit la Auschwitz care a reuşit să evadeze. Un alt exemplu este un tânăr pictor pe nume Jan Komski, care absolvise Academia de Arte Frumoase de la Krakowia în 1939, cu puţin timp înainte ca Polonia să fie invadată. Asemenea lui Piechowski – şi a multor altor tineri compatrioţi – Komski este arestat în timp ce încearcă să fugă din ţară pentru a se înrola în Armata Liberă Poloneză din Franţa. După doi ani şi jumătate de prizonierat la Auschwitz, el reuşeşte să organizeze o evadare care seamănă în multe privinţe cu fuga lui Piechowski, petrecută cu şase luni înainte.

Jan Komski

În dimineaţa zilei de 29 decembrie 1942, Komski şi trei tovarăşi se încreaptă spre poarta principală a lagărului cu un cărucior tras de un cal. Trei din cei patru, inclusiv Komski, poartă uniformele lor obişnuite de deţinuţi.

Însă al patrulea, Boleslaw Kuczbara, poartă o uniformă de subofiţer SS şi are chiar un document falsificat.

Reuşesc să iasă fără să dea de bănuit. Ajunşi la un sat din apropiere, primesc haine civile şi documente false de la o femeie membră a rezistenţei.

După 16 zile, Komski este prins în timpul unui control de rutină la bordul unui tren care se îndrepta către Varşovia. Din fericire, numele de pe documentele de identitate false nu permite să fie identificat ca un evadat de la Auschwitz, caz în care ar fi fost executat prompt.

Ironia sorţii face ca Jan Komski să fie închis în sistemul de lagăre nazist (pentru o perioadă, inclusiv la Auschwitz) până la sfârşitul războiului, fără ca autorităţile germane să-i cunoască numele adevărat.

După război, Komski emigrează în Statele Unite, unde lucrează ca ilustrator la Washington Post. Moare în 2002, la vârsta de 87 de ani.

Primul evadat

Piechowski şi tovarăşii săi nu au fost nici primii nici singurii care au reuşit să evadeze de la Auschwitz. În istoria lagărului, dintre cei 928 de bărbaţi, femei şi copii care au încercat să fugă, 196 au reuşit. Adică unul din cinci. Un procent încurajator pentru nişte condamnaţi la moarte.

Primul evadat de la Auschwitz a fost prins după mai bine de un an și executat

Prin comparaţie, de pildă, din lagărul Colditz, doar 30 de bărbaţi au reuşit să evadeze, deşi au existat şi aici sute de tentative.

Aşa cum arată istoricul britanic Guy Walters, primul om care a reuşit să evadeze din „Fabrica Morţii” a fost tot un polonez, Tadeusz Wiejowski. În vârstă de 26 de ani, cizmar de meserie, Wiejowski a făcut parte din primul transport de deţinuţi aduşi la Auschwitz pe 14 iunie 1940. El s-a împrietenit cu câţiva electricieni civili care lucrau pentru o companie germană din apropiere şi erau chemaţi să facă şi o serie de lucrări de reparații și întreținere în lagăr.

Din fericire pentru Wiejowski, electricienii făceau parte dintr- o organizaţie secretă a rezistenţei, numită Uniunea pentru Lupta Fără Arme, şi au acceptat imediat să-l ajute să evadeze.

Pe 6 iulie, îmbrăcat într-o salopetă de electrician, Wiejowski iese pur şi simplu pe poarta lagărului alături de prietenii lui, de la care primise bani şi ceva merinde. Apoi se strecoară într-un marfar care deservea un depozit din apropiere, reuşind astfel să fugă.

Absenţa lui Wiejowski este descoperită la apelul de seară. Potrivit documentelor consultate de istoricul britanic, 1.311 deţinuţi (cu exactitate) colegi de-ai lui Wiejowski au fost pedepsiţi să stea în picioare neîntrerupt timp de 20 de ore.

Un evreu polonez, pe nume David Wongczewski, care era bolnav de pneumonie, a murit. A fost prima victimă de la Auschwitz.

Cei cinci electricieni polonezi care l-au ajutat pe Wiejowski să evadeze au fost arestaţi la scurt timp, bătuţi cu bestialitate şi internaţi în lagăr. Numai unul dintre ei a reușit să scape cu viaţă.

Din nefericire, Wiejowski însuşi nu a supravieţuit războiului. După ce a stat ascuns timp de un an de zile împreună cu familia sa, a fost arestat în toamna lui 1941 şi, la scurt timp, împuşcat.

...(citește mai departe pe evenimentulistoric.evz.ro)