Sursa foto: EvZ
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Republica Moldova. Conacul Cazimir-Cheşco din centrul Chişinăului, unde a copilărit regina Serbiei Natalia Obrenovici, cu rădăcini basarabene, ar putea urma soarta altor monumente de arhitectură din Capitală – să dispară de pe harta Capitalei.
Casa Cazimir-Cheşco/ Sursa foto: EvZ
La fel cum a mai fost distrus, în perioada sovietică, palatul Nataliei Obrenovici de pe strada Alexei Mateevici (fosta Livezilor), considerat cândva cel mai frumos imobil din Chişinău.
Viitoarea regină a Serbiei, Natalia Cheşco (Cheşcu), care a avut un destin tragic, a trăit probabil cele mai fericite perioade în conacul Cazimir-Cheşco, care a aparţinut bunicilor după tată.
Casa Cazimir-Cheşco în prezent/ Sursa foto: EvZ
Natalia, a rămas orfană de mică, fiind crescută de unchiul său Constantin D. Moruzi, proprietarul moșiei Dănuțeni, din preajma Ungheniului. Mica cuconiţă prefera să-şi petreacă în copilărie vacanţele la Chişinău. Până la vârsta de 16 ani, când i-a fost aranjată căsătoria cu vărul ei de al doilea, Milan Obrenovici, viitorul rege al Serbiei. Ultimul, deasemenea, avea rădăcini basarabene, pe linie maternă.
Natalia Obrenovici, regina Serbiei/ Portret
Casa Cazimir-Cheşco, care ar putea atrage un număr mare de turişti datorită istoriei bogate pe care o poartă, este în stare avariată. Iar autorităţile strâng neputincioase din umeri – nu au bani şi nici specialişti pentru restaurare.
Intrarea din partea de vest.Casa Cazimir-Cheşco/ Sursa foto: EvZ
Istoria conacului Cazimir-Cheşco
Primele informații documentare vizavi de acest monument datează din vara anului 1855. Perioadă în care Basarabia se afla sub dominaţia Rusiei ţariste. Iar nobilimea basarabeană era supusă rusificării.
Pe atunci, de la Dumă a fost cumpărată o suprafață de pământ de 1 800 de stânjeni pătrați, patru aproximativ mii de metri pătrați, de către soția consilierului de colegiu Elisaveta Loran.
În noiembrie 1857, casa cu 11 odăi a fost construită după un proiect confirmat de Comisia de construcții și drumuri, iar lucrările s-au finalizat în 1858.
Peste ceva timp, Elisaveta Loran a vândut casa principelui Mihai A. Cantacuzino. După care, conacul a intrat în posesia Zamfirei Cazimir-Cheşco.
Casa Cazimir-Cheşco/ Sursa foto: EvZ
Printre ultimii proprietari ai acest caz se numără familia Asnaş, o familie înstărită de moşieri basarabeni.
Arhitectura casei este în stil "empire turc", având un amplasament deosebit de rar întâlnit: în mijlocul unei grădini, îndepărtată de aliniamentul străzii.
Ferestrele casei sunt în segment de cerc, cu ancadramente, care pe faţada principală conţin în partea superioară o cornişă cu motive florale.
Intrarea are loc prin faţada de vest, realizată într-un nivel, printr-un rezalit, încununat cu un atic rectangular (posibil, de o provenienţă ulterioară construcţiei casei).
Casa Cazimir-Cheşco/ Sursa foto: EvZ
Faţada principală, orientată spre est, apare sub forma unui edificiu cu două niveluri, cu o compoziţie simetrică din şapte axe, dintre care trei revin rezalitului central.
De la lux şi opulenţă – la paragină şi degradare
După trecerea Basarabiei sub ocupaţie sovietică, conacul Cazimir-Cheşco a fost naţionalizat. Acum imobilul se află în gestiunea Academiei de muzică, teatru şi arte plastice din Chişinău.
Casa Cazimir-Cheşco/ Sursa foto: EvZ
Pe o inscripţie la intrare din parea de vest a fostului conac este o inscripţie din care aflăm că este blocul de studii nr.4 al Academiei. În realitate, pe aici n-a mai călcat de ani buni niciun student sau profesor.
Casa Cazimir-Cheşco/ Sursa foto: EvZ
Cândva renumit pentru lux şi opulenţă, conacul Cazimir-Cheşco a ajuns o clădire avariată, cu pereţii jerpeliţii. La toate uşile atârnă lanţuri cu lăcăţi grele. Şi în interior, clădirea este devastată.
Imagine din interior. Casa Cazimir-Cheşco/ Sursa foto: EvZ
Regina Serbiei, nostalgică după Chişinău
Natalia a avut o căsătorie nefericită cu Milan, cunoscut ca afemeiat. Totodată, fiind rege al Serbiei, Milan nu suporta nicio implicare a reginei Natalia în treburile statului. În 1888, după 13 ani de mariaj, Milan şi Natalia Obrenovici au divorţat.
În 1889, ca urmare a abdicării de la tron a regelui Milan, învinuit de risipă şi că a adus ţara în prag de faliment, fiul lui Milan și al Nataliei, Alexandru, devine rege al Serbiei la vârsta de 14 ani, sub numele de Alexandru I.
Natalia avea doar 31 de ani, când s-a pomenit în rolul de regină-mamă. A avut o influenţă vastă asupra regelui minor, implicându-se activ în treburile statului.
În 1892, regina-mamă a Serbiei revine cu o vizită la Chişinău, fiind întâmpinată cu onorurile cuvenite pentru o alteţă regală. Atunci Natalia a Serbiei a cumpărat un teren pe strada Livezilor din Chişinău (locul unde se află acum statuia lui Ion şi Doina Aldea Teodorovici, vis-a-vis de blocul principal al Universităţii de Stat).
Natalia Obrenovici a dispus să fie construit un palat, demn pentru o regină, care să-i devină adăpost de fiecare dată când va reveni la Chişinău.
Regina Serbiei a renunţat la întreaga avere
Natalia Obrenovici nu a călcat niciodată în palatul visurilor sale. Când construcţia palatului se apropia de final, la 11 iunie 2003, regele Alexandru I ţi soţia sa Draga au fost asasinaţi în urma unui complit la palat. Alexandru I nu a avut copii, astfel fiind pus capăt dinastiei Obrenovici.
Răvăşită, regina și-a împărțit averea la Universitatea din Belgrad, bisericile și mănăstirile din Serbia, după care s-a convertit la catolicism şi s-a călugărit în anul 1903. când avea 48 de ani.
Și-a petrecut restul vieții în Franța, lucrând în calitate de infirmieră. Spre deosebire de Milan Obrenovici, care a decedat la vărsta 41 de ani, Natalia a trăit o viaţă mai lungă, fiind înmormântată în cimitirul din Lardy, o localitate din apropierea Parisului.
Memoriile sale se păstrează în Muzeele Vaticanului.
Palatul reginei Serbiei, acaparat de un escroc rus
În 1903, negustorul rus Gheorghi Pronin a cumpărat palatul construit de Natalia Obrenovici. Pronin se stabilise la Chişinău după ce a fost izgonit din Odesa pentru afacerile murdare.
Pronin nu era văzut cu ochi buni nici la Chişinău, unde nu s-a oprit de înşelătorii. Iar reputaţia s-a a căzut şi mai tare după ce s-a implicat activ în organizarea progromului evreiesc din 1903.
Controversatul afacerist a decis să cumpere palatul pentru a-şi reabilita imagineam, încercând să impresioneze nobilimea basarabeană de la începutul secolulului trecut prin bogăţia sa. Pronin a finalizat lucrările de construcţie a palatului, unde a locuit până la sfârşitul vieţii, în 1915.
Palatul Nataliei Obrenovici de pe strada Livezilor, în perioada interbelică/ Foto arhivă
Urmaşii afaceristului au părăsit palatul în 2018, după ce Sfatul Ţării a votat Unirea Basarabiei cu România.
Bijuteria arhitecturală, distrusă de regimul sovietic
După 1918, palatul de pe strada Livezilor a avut un alt proprietar, De la care Primăria Chişinău l-a cumpărat cu 3,6 milioane de lei, o sumă uriaşă pe atunci. Şi s-a angajat să renoveze palatul cu 700.000 de lei, toate districtele Basarabiei acoperind costurile de renovare.
În 1930, Primăria Chișinău i-a oferit palatul cadou mareșalului italian Badoglio ca „dovadă de recunoștință”.
Însă în scurt timp, Pietro Badoglio ajunge în dizgraţia regelui României. Şi autorităţile de la Chişinău oferă palatul cadou Casei regale a României, condusă de regele Carol II.
După „eliberarea” Basarabiei în urma Pactului Ribentropp-Molotov, palatul construit de fosta regină a Serbiei a fost naţionalizat şi transformat în Palatul pionierilor. În noiembrie 1940, în Republica Moldova are loc un cutremur devastator, care a afectat şi palatul de pe strada livezilor. După care construcţia a fost afectată şi de bombardamentele din cel de a-l doilea Război Mondial.
După război, puterea sovietică nu a dorit să reabiliteze bijuteria arhitecturală. Însă în clădire a fost amenajat un cinematograf. Ultimul film proiectat acolo, în 1952, a fost „Baronul țigan”. Imediat după proiecție, o furtună puternică a lovit Chişinăul. O parte din ziduri, spălate de ploaia torenţială, s-au prăbușit. Zidurile rămase au fost demolate. Sovieticii nu au avut niciodată interesul să păstreze şi să reabiliteze monumentele de arhitectură, legate de istoria României.
Palatul de pe strada Livezilor, în 1952
Singurii martori ai splendorii de odinioară au rămas pinii seculari, plantați în 1906, care creșteau în curtea palatului.
Monumentul lui Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, lângă pinii seculari
Acum istoria riscă să se repete şi cu conacul Cazimir-Cheşco, singura amintire care mai leagă Chişinăul de regina Serbiei, Natalia Obrenovici. Chiar dacă nu mai suntem sub puterea sovietică.
Casa Cazimir-Cheşco/ Sursa foto: EvZ
Şi chiar dacă imobilul cu o încărcătură istorică enormă a fost inclus în Registrul monumentelor naţionale ocrotite de stat.
Recomandările noastre
