Fecioarele (hurii) din Paradis primite ca premiu de martiri sunt principalul motiv pentru care militanții ISIS primesc moartea cu bucurie.

Când a început Bătălia pentru Mosul, luna trecută, „Califul” ISIS, Abu Bakr Al-Baghdadi le-ar fi promis celor ce își vor da viața ca martiri patru fecioare (hurii) în plus peste cele 72 promise deja de Profetul Mahomed.

Potrivit unor surse citate de site-uri arabe, Al-Baghdadi ar fi făcut această promisiune în timpul unei „predici incendiare” în fața militanților ISIS despre prima cucerire de către tovarășii lui Mahomed a Mosulului, în 637.

După ce le-a promis că „sângele va curge râuri în bătălie”, Al-Baghdadi a adăugat:

„Toți, fără excepție, vor intra în Paradis ca martiri. Mai mult, voi veți intra în Paradis cu patru hurii în plus decât alți martiri. Așa cum voi stați lângă mine acum, așa vor sta și ele lângă voi, sau sub voi, sau deasupra voastră, astfel încât să uitați tot ce vi se va întâmpla prin violență, moarte și stricăciune în acest război.”

Este foarte posibil ca această relatare să fie o știre falsă (între altele, ea nu explică pe ce se bazează Al-Baghdadi când promite patru concubine divine în plus).

Totuși, Islamul – de la istorie și dogme la laudele duse liderilor săi – este plin de povești despre hurii, fecioarele de care se vor bucura martirii Profetului.

Iată aici un hadit (declarație atribuită Profetului Mahomed – n.r.) invocat de toate organizațiile jihadiste, inclusiv ISIS, îl invocă:

„Martirul este foarte prețuit de Allah. El este iertat de la prima picătură de sânge (pe care o varsă). El are un tron în Paradis... Se va căsători cu Huriile (femei voluptuoase) și nu va cunoaște chinurile după moarte și va fi păzit de marea grozăvie (iadul). Deasupra capului său va fi o coroană de cinste, un rubin mai mare decât lumea întreagă. Și se va împreuna cu 72 de Hurii.”

Istoria cuceririi Mesopotamiei și a Siriei este plină de povești despre musulmani aruncându-se singuri în luptă și căutând moartea, deoarece credeau că astfel vor ajunge mai repede în brațele divine ale sclavelor sexuale.

Iată câteva anecdote despre Bătălia de la Iarmuk (Siria) din 636, care a avut loc cam în același timp cu cea pentru Mosul, în care musulmanii s-au confruntat cu bizantinii.

Pe când un căpitan musulman îl căuta pe nepotul său, Suwayed, printre cadavrele de pe câmpul de luptă, l-a descoperit abia suflând. Când bărbatul a fost văzut de tânărul Suwayed, acesta a început să plângă. El a povestit că după ce a fost cruțat de bizantini, „ceva minunat a început să se petreacă cu mine: Huriile stau lângă mine așteptând plecarea sufletului.”

Un alt musulman a relatat că și-a descoperit un camarad într-o postură ciudată: „L-am văzut căzut la pământ și cum își ridică degetele spre cer. Am înțeles că se bucura, deoarece văzuse Huriile.”

În timp ce-și flutura stindardul, un comandant de batalion le-a spus oamenilor săi că un iureș împotriva „câinilor de creștini” este ca un „iureș spre îmbrățișările Huriilor”.

Cât de puternică este prezența Huriilor în Islam, o demonstrează și acest video, în care un cleric musulman răspunde întrebărilor adresate prin telefon.

O femeie îl sună să-și exprime furia legată de Hurii, afirmând că va fi „nebună de gelozie” în Paradis, văzându-și bărbatul cum se împreunează cu cele 72 de frumoase supranaturale.

Clericul îi răspunde că „atunci când ajungi în Paradis, Allah îți ia toată gelozia din suflet... Și nu te teme, pentru că tu vei stăpâni peste Hurii ca o regină.” Încă temătoare, femeia întreabă: „Dar chiar trebuie să avem Huriile?” Râzând, clericul îi răspunde: „Ascultă, când vei ajunge în Paradis, vei fi mai frumoasă decât Huriile, vei fi stăpâna lor. Bine?”