Cauza si efectul suspendarii.

De ce campaniile negative nu-l infrang pe Basescu? S-au cheltuit cateva milioane bune de dolari pentru a se dezvolta o strategie de lupta anti-Basescu. S-au angajat consultanti straini care au lucrat cu cei autohtoni pentru a gasi solutii si a le aplica pentru a dobori „dusmanul”. Axa Finkelstein - Andronic a muncit din greu pentru a gasi o solutie.

M-am gandit de multe ori de ce campaniile americane nu prea au avut sorti de izbanda in Romania. Asa s-a intamplat si in 1996, cand PDSR-ul de atunci a lansat campania telefoanelor administrata de Mitrea, asa s-a intamplat si-n 2004, cand Traian Basescu a castigat, dezvoltand o strategie de comunicare proprie pusa in aplicare de o agentie locala.

In 2000, Iliescu si ai lui n-au mai avut nevoie de asistenta calificata pentru a veni la putere, Constantinescu a anuntat ca renunta, iar CDR-ul s-a prabusit.

Dar care e ideea, de ce una dintre cele mai violente campanii negative din istoria recenta a politicii romanesti nu are niciun efect? Care or fi fost scopurile initiale ale acestei campanii? Sa-i erodeze popularitatea lui Basescu sau sa-l distruga? Pentru ca, de fapt, ceea ce incepuse „bine”, ca o operatiune de distrugere a credibilitatii si de izolare, a luat o turnura total abulica din punctul de vedere al opozantilor presedintelui, care va duce in final la intarirea acestuia.

Nu cred ca un consultant profesionist nu sesizeaza ceea ce o persoana cu bun-simt si ceva experienta de viata isi da seama din prima - faptul ca lovirea si atacul furibund asupra cuiva ce pare lipsit de aparare nu vor face decat sa-l valorizeze in ochii publicului.

Sunt doua posibilitati pentru care se pare ca specialistii in campanii din Occident esueaza in Romania. Prima ar fi faptul ca nu reusesc sa dezvolte o strategie corecta pentru ca le scapa nuanta definitorie a politicii romanesti - faptul ca societatea autohtona nu poate fi impartita in curente politice clare.

De exemplu, generatia celor care au intre 35 si 40 de ani au valori de stanga, cum ar fi dreptate si protectie sociala, protejarea mediului sau acceptarea interventiei statului in economie cand e vorba de somaj, inflatie, sanatate, pensii, si voteaza cu partidele de dreapta.

Fostii membri de partid si angajati ai sistemului comunist s-au regasit intr-un partid extremist gen Romania Mare. Cei care vor fi cu adevarat de stanga sau de dreapta si vor fixa polii optiunilor electorale ale Romaniei de maine au acum intre 2 si 5 ani si se uita la „dezbaterile politice” de pe Jetix.

A doua posibilitate ar fi aceea ca strategii electorali nu se pot opune viziunii celui care plateste. In Romania, cineva care da cateva milioane de dolari pentru o campanie politica vrea efecte spectaculoase si imediate. Vrea solutii miraculoase, cum ar fi distrugerea adversarului.

Ce s-a intamplat in cazul suspendarii poate fi rezumat astfel: o poveste adevarata cu Traian Basescu, care a transformat banii investiti de Dinu Patriciu pentru distrugerea sa intr-o potiune miraculoasa care i-a dat si mai multa putere.

De acelasi autor, cititi si blogul „Experimentul Budapesta”, la www.evz.ro/isaila