Editura Evenimentul si Capital

Întâlnire cu Dan Lungu la București și Iași: lansarea romanului Pâlpâiri. FRAGMENT ÎN PREMIERĂ

Autor: | | 0 Comentarii | 164 Vizualizari

Joi, 29 noiembrie, ora 19.00, în Mansarda Librăriei Cărturești Verona din București (Str. Arthur Pictor Verona 13-15), va avea loc lansarea romanului Pâlpâiri, de Dan Lungu, apărut de curînd la Editura Polirom, în colecția „Fiction LTD”

Vor vorbi, alături de autor: Luminița Corneanu Cosmin Ciotloș

Fragmente din roman în lectura actorului Victor Rebengiuc

Va modera: Mirela Nagâț

Joi, 6 decembrie, ora 17.00, Dan Lungu își va întîlni cititorii din Iași, la Cafeneaua Meru (Bulevardul Carol I nr. 3).

Vor vorbi, alături de autor: Bogdan Crețu Doris Mironescu

Fragmente din roman în lectura actorului Horia Veriveș

Va modera: Cătălin Sava

Un ins excentric şi misterios, aflat în concediu de recuperare sau explorare a identităţii, ajunge la capătul lumii, pe care nu-l cunoaşte decît din jocurile pe calculator. Mai precis, merge într-un sat, unde caută o metodă şi un obiect de cercetare absolut personale, cu ajutorul cărora să-şi redefinească viaţa. Realitatea complică însă imprevizibil şi sistematic lucrurile, de unde o serie întreagă de aventuri, la sfîrşitul cărora casele din chirpici şi rachiul de colivă ajung să aibă farmecul lor.

Un roman amuzant şi surprinzător. O privire nouă, ludic-epistemologică, asupra satului românesc contemporan.

Dan Lungu (n. 1969) este unul dintre cei mai apreciaţi şi mai traduşi scriitori români, cărţi ale sale fiind publicate în limbile franceză, engleză, germană, italiană, spaniolă, poloneză, slovenă, maghiară, croată, bulgară, greacă, macedoneană şi turcă. La Editura Polirom a mai publicat volumele de proză scurtă Băieţi de gaşcă (ed. I, 2005; a II-a, 2013) şi Proză cu amănuntul (ed. a II-a, 2008), precum şi romanele Raiul găinilor (ed. I, 2004; ed. a II-a, 2007; ed. a III-a, 2010; ed. a IV-a, 2012); Sînt o babă comunistă! (ed. I, 2007; ed. a II-a, 2011; ed. a III-a, 2013; ecranizat în 2013, în regia lui Stere Gulea; ed. a IV-a, 2017); Cum să uiţi o femeie (ed. I, 2009; ed. a II-a, 2010; ed. a III-a, 2011); În iad toate becurile sînt arse (ed. I, 2011; ed. a II-a, 2014) şi Fetiţa care se juca de-a Dumnezeu (ed. I, 2014; ed. a II-a, 2016; ed. a III-a, 2018). Tot la Editura Polirom a coordonat volumele collective Tovarăşe de drum. Experienţa feminine în communism (2008, în colaborare); Str. Revoluţiei nr. 89 (2009, în colaborare); Cărţi, filme, muzici şi alte distracţii din communism (2014, în colaborare) şi Cartea copilăriilor (2016, în colaborare). În 2011, statul francez i-a acordat titlul de „Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres” pentru contribuţii la îmbogăţirea patrimoniului cultural francez.

FRAGMENT ÎN PREMIERĂ

O iau agale pe uliţa de pietriş şi pământ uscat care înconjoară, ca o centură, satul. Îmi place că pot privi gospodăriile dintr‑o perspectivă nouă, din spate. Este ca şi cum ai avea acces în dosul scenei, după cortină, unde se văd frânghiile, ştăngile, decorurile în pregătire. La strada principală se văd faţa dichisită a casei, straturile de flori, perdelele înflorate, iarba cosită şi cărarea măturată. De aici, de pe drumul lăturalnic, poţi observa partea de bucătărie a unei gospodării : baliile mari de tablă atârnate sub streaşina casei sau rezemate de o căpiţă de fân, căzănelele şi ciuberele, grajdurile, coteţele pentru porci şi poieţile de păsări, grămezile de gunoi de grajd, lăsate în bătaia soarelui pentru a fermenta şi putrezi, viitorul îngrăşământ de împrăştiat pe ogor. Tot aici în spate vezi uneltele, aliniate frumos sau claie peste grămadă, după firea omului, cum spun ei, coşarele de porumb, roabele date peste cap, să nu strângă apă în cuvă, stocul de lemne pe iarnă şi, nu în ultimul rând, toaletele, unele dintre ele de‑a dreptul rudimentare, mai ales la bătrânii singuri. Faţa şi spatele casei sunt două lumi guvernate de legi şi necesităţi diferite. Corespondentul lor interior sunt camera ţinută de bună şi bucătăria. Până şi mirosurile se separă : în faţă te întâmpină mireasma de trandafiri sau regina nopţii, iar în spate cea de balegă şi de găinaţ.

Îmi mai place drumul „din dos“, cum îl numeşte mamaia Ortansa, şi pentru că nu întâlneşti prea mulţi săteni. Rari sunt cei care trec pe aici şi de obicei o fac cu treabă precisă : mână un cal, trag de un cărucior, cară o scândură pe umăr sau rostogolesc un butoi. Pe drumul principal, mereu eşti nevoit să saluţi, să dai din cap şi să răspunzi la eventualele întrebări, nu te poţi adânci în propriile gânduri, nu te poţi dedica observaţiei aprofundate fără riscul de a fi etichetat ca lipsit de respect. Cumva paradoxal, deşi localitatea este destul de mică, nu mai mult de două mii de case, e foarte greu să fii singur. Sunt momente în care tânjesc după anonimatul de pe trotuarele marilor oraşe, unde poţi merge zile întregi fără să întâlneşti un cunoscut. Acolo, da, într‑adevăr, poţi fi singur, ceea ce aici uneori îmi lipseşte acut. Cu relaţiile sociale reduse la minimum, cu rădăcinile tăiate sau dispersate într‑o geografie întinsă, cu obligaţii de comunicare uşor de ţinut sub control, în zgomotul de fond al oraşului mă simt într‑adevăr protejat în faţa Celuilalt. Acolo nu încearcă nimeni să se uite în sufletul tău, indiscret sau agresiv, nici măcar atunci când ai nevoie de primul ajutor. O bilă printre alte bile care se feresc politicos unele de altele. Abia acolo domneşte legea numerelor mari şi statistica poate avea un cuvânt de spus. Numai anonimatul perfect poate converti oamenii în cifre.

Asta-i culmea culmilor! Unde a fost fotografiat Grigore Lese, dupa scandalul de la Targu Lapus! Fanii au luat foc

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Cultură

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI