Născut în Siria, a fost ofițer în armata romană în legiunea Tironilor formată din ostaşi tineri (de aici şi numele de Teodor Tiron ce-l poartă) sub conducerea generalului Vringa.

Sfântul comanda o cohortă de 893 de ostaşi, cei mai buni dintre toţi ostaşii legiunii (care numărau peste 5 000 de soldaţi) şi aceştia se numeau margariţi (adică tari şi puternici).

În toamna anului 304, legiunea este mutată din Siria în Amasia, capitala Pontului, oraş aşezat la 85 de km de Marea Neagră.

La ceva timp după aşezarea în Amasia, legiunea primește ordin ca toţi ostaşii să aducă jertfă zeiţei Cibela.

Ritualul păgân era și un mod prin care se verifica credinţa ostaşilor, împăraţii voind să cunoască în ce măsură pătrunsese creştinismul în rândurile armatei.

Cu ocazia unei mari sărbători păgâne, legiunea se îndreaptă spre templul din mijlocul cetăţii. Sfântul Tiron mărturisește în faţa comandantului Vringa că este creştin. Acesta îl sfătuiește să renunţe la credinţa în Hristos şi să jertfească idolilor. Pentru a lua o decizie, sfântului i se dă  un timp de gândire.

În acea noapte, însă, Sfântul Teodor incendiază templul zeiţei Cibele, este descoperit şi dus înaintea guvernatorului Puplie.

Refuză să se lepede de Hristos în credinţă şi de aceea este ars de viu. Era ziua de 17 februarie, anul 304.

După trecerea sa la Domnul,  numeroase minuni au loc la mormântul lui și la bisericile construite în numele lui.

Nobila Evsevia, o credincioasă creştină din Evhaita cumpără moaştele Sfântului şi le duce în patria ei.

În secolul al XII-lea, moaştele Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron sunt mutate din Evhaita la Brindisi, în Italia.

Te-ar putea interesa și: