Din labirintul gândurilor de ieri și de azi , ideea Tărâmului de Nicăieri încearcă asiduu să se propage în sinceritatea altor gânduri care, timp de un deceniu și jumătate, au tot îngălbenit papirusul timpului: “În fiecare clipă trebuie să uiți pentru ca iluzia unei noi vieți să fie posibilă!” – Adriana Istodor.

Sâmbătă, 9 iulie, 2005. Tic-Tac-urile inimii au fost înlocuite de ecoul pierderii prin turle ale bisericii și jurnalismului deopotrivă. “Adriana Istodor, reporter în Rai”…

Un titlu trist pe o copertă de ziar, înlocuind reportajele, știrile sau analizele din aria politicului mioritic de atunci, sub semnătura jurnalistului Adriana Istodor. Pentru noi, mai simplu, Adriana.

Pentru noi, cei rămași să numărăm trecerea anilor, de astăzi, cincisprezece fără ea, pentru noi, cei care ne-am promis să nu dăm ascultare uitării, pentru noi, aceia a căror memorie ar fi mult prea goală fără imaginea jurnalistului, colegului și prietenului Adriana Istodor.

Dumnezeu să te odihnească în pace, Adriana!