A scris o carte despre viața sa, cu titlul „Trăind periculos”. Era înalt, aproape voluminos, cu o cicatrice lungă și adâncă, dintr-un „duel academic”, care îi curgea pe obrazul drept și cu un zâmbet de băiețel.

Otto Skorzeny, un austriac din Viena și un național-socialist timpuriu, călca cu o anumită îndrăzneală pe peluza Campo Imperatore.

Lângă el, un comando de parașutiști care raporta direct serviciilor secrete ale Reichului și un om important, îmbrăcat în negru, cu expresia supusă și jenată a cuiva care, pentru prima dată, este complementul și nu subiectul.

Sub pălăria cu boruri negre, de fapt, se poate întrezări zâmbetul intimidat al lui Benito Mussolini: Ducele italienilor care în acea vară a anului 1943 fusese demis de generalul Badoglio și care, din ordinul direct al führerului – „Vei salva unul dintre prieten”, i-a spus el - tocmai a fost „eliberat” de cel mai periculos om din Europa, care cu diavolii lui verzi alunecă pe aripi de planor în Italia, acum stat co-beligerant al aliaților.

Deși istoricii se contrazic în legătură cu meritul acestui succes, uriașul Skorzeny a fost eroul acelei zile; protagonistul autoreferențial al Operațiunii Quercia: întreprinderea istorică pe care ar fi construit o ascensiune militară de invidiat și rapidă.

Înrolat cu dorința de a deveni pilot de vânătoare al Luftwaffe - ambiție dispărută din cauza înălțimii și greutății de o sută de kilograme, care nu au fost avute în vedere de către proiectanții de aeronave - a intrat în Waffen-SS, corpul de luptă al echipelor de securitate ale lui Hitler pentru a ajunge apoi să conducă comandourile naziste mai puțin cunoscute, vînători ai echipelor britanice care l-au înfuriat pe Hitler cu misiunile lor de sabotaj.

Avansat la gradul de locotenent-colonel după ce l-a salvat pe Duce, va primi o serie de misiuni „deosebit de periculoase”.

Va fi de atunci întotdeauna în fruntea departamentelor Brandenburg - încadrate în Abwehr, serviciile secrete germane comandate de amiralul Canaris - instruite pentru a îndeplini misiuni extreme de complexe: de la răpirea fiului regentului Ungariei, la sabotarea podurilor de pe Meuse, folosind soldați germani pricepuți la limba și argoul „yankeilor”, purtând uniforme americane, pentru a efectua raiduri și operațiuni în spatele liniilor inamice.

Acțiuni decisive și neașteptate în prima fază a bătăliei din Ardeni.

Supraviețuitor al războiului, la fel ca toți ofițerii mașinii de exterminare naziste, este arestat și judecat pentru crime de război la Nürnberg.

El va fi acuzat în principal de încălcarea Convenției de la Geneva, pentru că a folosit acele uniforme americane pentru a înșela aliații.

Dar americanii înșiși îi vor salva: parțial pentru că și alții au folosit același truc pentru a lovi inamicul din spate; parțial pentru că OSS (care câțiva ani mai târziu va deveni CIA) pusese deja ochii pe el, pentru a-l folosi, așa cum a făcut pentru mulți alți naziști, împotriva sovieticilor. În acel conflict bipolar care se profilează deja asupra lumilor.

Cu toate acestea, condamnat să ispășească o scurtă pedeapsă în închisoare, a reușit să scape cu ajutorul unor complici neidentificați, să ajungă în Spania lui Franco, de unde naziștii se refugiau în America de Sud. Acolo își va reface viața, căsătorindu-se după ce fusese - se zvonea - unul dintre iubiții Evitei Peron.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric