Din cuprinsul articolului
1 mai
Astăzi sunt avantajate zodiile Berbec, Taur, Gemeni,Leu, Scorpion, Capricorn, Vărsător.
Pe 1 mai s-au născut Joseph Heller, William Lily, Danielle Darieux, Glenn Ford, Mihai Ralea, Vladimir Colin, Septimiu Sever, Maia Morgenstern.
Arminden, Armindeni, Armedina, Armin, Irmin Den, aproape sigur, din slavona: ziua Sf. Prooroc Irimia. În Scripturi se spune că Domnul poruncea lui Ieremia, proorocul Său, să vestească poporului mânia lui Dumnezeu, care venea asupra lor, şi să-l sfătuiască spre pocăinţă.
Ei bine, pe prorocirea lui Ieremia se bazeaza “procreerea imaculata” : “deci a zis Ieremia catre preotii Egiptului, ca va sa se faca un semn, adica au sa se cutremure idolii Egiptului, si vor cadea la pamant din pricina Mantuitorului prunc ce se va naste in iesle din Fecioara.” (Vietile Sfintilor, pag 367). “Prorocul Ieremia era batran de ani, mic la statul trupului, barba avand de sus lata si jos ingusta.” (idem, pag. 368).
În popor se spune: dacă în ziua de Arminden e ploaie, va mai ploua 40 de zile Dacă luna lui mai e ploioasă, atunci iunie e secetos. Mai ploios – iunie frumos! Dacă plouă în mai, e nădejdie de mălai!
Printre practicile apotropaice din această zi de 1 mai amintim : punerea de crengi sau chiar un butuc înverzit la poartă, sau uşă – venirea sezonului cald – creanga sau butucul urmând să fie folosit la cuptorul care coace pâinea nouă – acest obicei are o poveste, creştină, deci ceva mai nouă decât istoriile cu care v-am obişnuit, dragi lupi, padawani şi hobbiţi!
Se spune ca voind sa-L prinda pe Iisus, garzile Sanhedrinului au pus noaptea ca semn in fata locuintei Lui o ramura verde. Dimineaţa pornind sa-L aresteze pe Iisus, garzile nu au putut găsi casa pentru ca in usa fiecarei case era o ramura verde. Aşa s-a pastrat tradiţia.
Obiceiul a fost calchiat peste un vechi ritual european, “Beltane”, al stâlpului impodobit cu crengi verzi – care şi astăzi mai se serbeaza cu dans şi cantec in Scandinavia si anumite arii anglo-saxone, mai ales enigmatica Ţară a Galilor, în înverzita Irlandă şi misterioasa Scoţie, ultimele refugii ale celţilor, singura populaţie paneuropeană.
Celţii au avut o semnificativă înfluenţă şi pe teritoriul nostru, doar suntem printre cei mai vechi europeni! Se făceau focuri mari pe înserat şi se dansa, se spuneau poveşti eroice şi se cânta. O sărbătoare a naturii, în natură!
Poate că este vorba doar de o creştinare târzie a unui obicei vechi de când lumea!
După cum am arătat ieri, strămoşii noştri se duceau la marea cea mare pentru un spalat ritual de păcate şi aveau grijă să atingă apa mării cu mâna dreaptă, mai întîi – ca să fie sănătoşi şi biruitori tot anul. Marea se numea “mare”, nu am fost neam de jefuitori sau de nomazi şi nu ştiam decât marea aceasta, a noastră. Mai târziu, nemuri de hoţi şi jefuitori, au adus numele de Marea Neagră, Kara Deniz, din “graiul lor stâlcit de câini” cum spunea cronicarul.
Sunt multe obiceiuri: băutul vinului roşu amestecat cu planta magică a lunii – pelinul – 1 mai mai se numeşte şi ziua Beţivilor.
Ieşirea la verdeaţă la pic-nic neapărat cu friptură de miel şi pasăre şi caş alb, vin roşu cu pelin spre înnoirea sângelui şi sănătatea ficatului şi caş alb spre purificare şi neapărat salate, ceapă verde, ridichi pentru că 1 mai este o zi a pământului care este lăsat să se odihnească şi să se pregătescă de recoltă.
Boierii când se întorceau acasă aruncau cu farfurii şi lucruri scumpe prin copaci ca să dea rod – spune cronicarul.
Theodor Speranţia arată: femeile şi fetele cumpără vin roşu pelin pe banii de argint care i-au pus de 1 martie de mărţişor. Acele care nu ar cumpăra vin roşu ca să beie de Armindeni se zice că vor fi urâte tot anul. Oamenii nu muncesc şi se veselesc spunând că nici rândunelele nu-şi lipesc cuibul de Armindeni.
1 mai este Ziua Internaţională a celor ce muncesc. Asa se aminteste de o însingerata luna mai când muncitorii, neorganizaţi, dar inimosi, au iesit in strada ca să-si ceara o viata decenta, o viata de om. Erau şi mulţi mici patroni nemulţumiţi de politica marilor companii, care strivea forţa de muncă, dar şi concurenţa.
S-a intamplat in Statele Unite la 1 mai 1886 cand peste 340 000 de oameni au cerut “8 ore de munca, 8 ore de somn, 8 ore de timp liber”. Din nefericire, in zilele urmatoare violentele au escaladat protestul pasnic transformandu-se in lupte de strada, mai ales in Chicago. Culminand cu piata Haymarket din 4 mai 1886 – când a fost un adevarat carnagiu.
Dacă aveţi timp, dragi lupi, padawani şi hobbiţi o să vă spun o istorie auzită de mine la Muzeul de Istorie al oraşului Chicago, cel de pe strada Clark North, numărul 1601. Dacă vă duceţi cu maşina o puteţi lăsa la parcarea de la colţul Stockton cu LaSalle.
Acolo, la muzeu, sunt nişte muzeografi de excepţie care îţi explică şi îţi spun istorii interesante. Am auzit şi eu adevărata poveste a Zilei de 1 Mai. Fata care ne-a povestit, o afro-americană frumoasă foc şi sofisticată de te dădea pe spate, şi-a cerut scuze că în timpul istoriei o să folosească cuvântul “negru-negri”. Discriminarea era acasa la ea, în ambele sensuri, în America sfârşitului de secol XIX a precizat muzeografa, specialist conservator, cum se spune pe acolo.
Probabil că vă mai amintiţi de la istorie (sau nu, pentru că numai istorie nu se face la şcoală) că ziua de 1 Mai a fost declarată Ziua Internaţională a Celor ce Muncesc de Internaţionala a II-a Socialistă din 1889, ca amintire a Grevei Generale din 1 mai 1886, din America. O confiscare de către socialişti a unui eveniment important din istoria Americii, care demonstreză modul de viaţă american.
Ei bine ceea ce nu se ştie este că la grevă au participat şi mulţi proprietari şi patroni. Care voiau doar o regulă a jocului federală: 8 ore de muncă, 8 ore de timp liber, 8 ore de somn. Unii din convingere socială, alţii din calcul meschin – o reglementare unitară a timpului de muncă ar fi pus pe picior de egalitate concurenţa marilor firme şi ar fi cruţat maşinăriile şi forţa de muncă calificată.
Aşa se face că în Piaţa de zarzavat din Chicago s-au strîns la 1 mai cateva sute de mii de muncitori şi cateva sute de patroni. Pe unul dintre patroni îl chema Samuel, ca pe unchiul său din Connecticut. Demonstraţia paşnică, la început, a fost supraveghetă de câţiva poliţişti cu care muncitorii glumeau şi apoi pe seară plecau ca să bea bere împreună.
Asta până pe 4 mai când au fost aduse contingente de poliţişti negri din est. Situaţia s-a schimbat şi au apărut primele ciomăgeli. Apoi primele victime din rândul muncitorilor. Pe seară, cincisprezece muncitori au fost împuşcaţi sau înjunghiaţi pe la spate de poliţişti negri în civil. Parcă aşa a fost şi la loviluţie, nu? Au lipsit negrii...
Samuel era un om cinstit şi drept, cu frică de Dumnezeu, baptist practicant, dar îşi ştia drepturile constituţionale, inclusiv cel garantat de al Doilea Amendament: dreptul unui cetăţean american de a purta armă şi de a o folosi în legitimă apărare. Aşa că Samuel, al cărui nume întreg era Samuel Colt, îl chema ca pe unchiul său din Connecticut, a trimis ucenicii săi să aducă câteva lăzi de la fabrică. Zis şi făcut. Ucenicii se întorc, muncitorii sparg lăzile şi ramân uimiţi: în fiecare ladă erau zeci de bucăţi de revolvere Special Colt 45, cu cinci focuri, o bijuterie a măiestrie armurierilor americani. Şi muniţia respectivă.
Se aud primele împuşcături. Sporadice la început, apoi o adevărată cascadă. Se ridică în grabă baricade. În piaţa de zarzavaturi din Chicago are loc un mic război care se extinde mai în tot oraşul. Rezultatul: peste o sută de morţi şi cinci mii de răniţi, majoritatea din rândul forţelor poliţieneşti şi a militarilor din Garda Civilă, sute de clădiri distruse, blocarea vieţii oraşului pentru mai multe săptămâni.
De atunci a rămas la forţele de ordine şi în armata federală semnalul de primejdie mare, de dezastru: mayday, mayday, mayday (zi de mai) !
Au murit pe tot cuprinsul Statelor câteva sute de oameni – acelasi pret l-au platit tinerii americani pentru libertate, democratie şi sanse egale in 1968, in timpul “revoltelor hyppie”.
Dar establishmentul a primit mesajul sângelui, doar America este patria pieilor roşii. Şi mesajul spunea: “Noi suntem statul american, micii proprietari şi dacă nu vă place, venim după voi!” Aşa că au apărut reglementări federale privind limitarea timpului normat de muncă şi legi antitrust.
Sărbătorirea zilei de 1 Mai, în România, a venit pe filieră franceză, după primul război mondial. Aşa a ajuns la noi şi obiceiul pic nicului de 1 Mai, obicei atât de drag francezilor. În seara asta o să văd un film cu Jean Gabin, un alb-negru de pe vremea când europenii făceau filme mai bune decât americanii. Un film cu chermeze şi obiceiuri muncitoreşti din fauburgurile Parisului...
Sunt multe de spus despre muncitori şi doctrina proletară. Există, fără îndoială, o conştiinţă muncitorească, o proletcultură, ştiu pentru că am lucrat ani buni în fabrică. Dar acest complex de dorinţe şi aspiraţii, uneori confuze, au fost confiscate de aventurieri ai istoriei gen Lenin, Stalin, Hitler, Allende, Castro...
Dar, mai bine să vă povestesc cum am participat la prima mea demonstrație de 1mai, cea din anul 1956.
Bucureștii anului 1956 erau curați și încă păstrau cartierele și casele vechi, care mai rămăseseră în picioare după bombardamentele americanilor. Avea orașul, capitala, un farmec deosebit, cu multele parcuri și grădini, un oraș verde - cu tramvaiele și mașinile Molotov, stropitori care, foarte de dimneață, spălau bulevardele și străzile principale. Oamenii erau puțini, mașini și mai puține. Dar erau mult mai curați, la propriu și figurat. Fetele și femeile tinere miroseau frumos, mirosul lor propriu, nu cine știe ce porcărie chimică de parfum, bărbații miroseau a tutun bun. Alimentele aveau gust, stofele erau făcute din in, bumbac, sau lână.
Viața era simplă și foarte exactă. Eram noi, și ceilalți, dușmanii noștri. O viață în alb și negru, fără complicații. Un copil nu știe de politică și de lupta de clasă, nu? Nici acum nu ar trebui să ne intereseze, politizarea excesivă este motivul principal pentru care nu merge nimic în România contemporană, spun analiștii de la Langley.
În acel an am văzut la cinematograful Republica, toată lumea îi spunea Scala, primul film, alb-negru, cu Jean Marais, ”Contele de Monte-Cristo”. Citisem deja cartea și în plus terminasem romanele scrise de Jules Verne. Trebuie să vă mărturisesc ceva, dragi lupi, padawani și hobbiți, grădinița și cursul primar au fost pentru mine o tortură. Copiii, colegii mei, erau așa de infantili și ceea ce învățam, știam de mult! Eu scriam cursiv cu pix Bic și la școală săraca învățătoare mă punea să fac bețișoare cu tocul cu peniță și călimară de bachelită!
Dorința mea de a participa la manifestația de 1 Mai era și o declarație că vreau să intru în lumea oamenilor maturi, că fac parte din ea, de fapt.
Ziua de 1 Mai a anului 1956 a fost o zi splendidă. Însorită, dar la intervale, parcă calculate, apăreau pe cer câțiva norișori de vreme bună, ca să dea Soarelui răgaz să-și aranjeze razele.
Tata m-a trezit la ora 6:30, cu o oră mai devreme decât de obicei. Micul dejun era, pentru mine, compus din cafea Frank Kaffee, o cafea germană din cicoare, un corn proaspăt, unt de la olteni, puțină brânzică dulce, dulceață de vișine făcută în casă și un ou fiert. Apoi m-am îmbrăct cu ceea ce mi-a adus mama: lenjeie Tetra, tricou tricotat de bunica Uța, o minune, pantalonași scurți de doc, sandale din piele adevărată, moi și confortabile, de la Romarta.
Am plecat, unul lângă altul, niciodată tata nu m-a ținut de mână. Îi mulțumesc încă odată pentru exemplul pe care mi l-a dat toată viața lui, încrederea pe care a avut-o în mine, faptul că niciodată nu mi-a reproșat nimic. Cred că l-am decepționat o singură dată. Când m-am întors în țară în anul 1988. Eram cu soția și cu fetița abia născută în străinătate, aveam o propunere fermă de la Federația Australiană pentru un contract nedeterminat, ca timp, biletele de avion Qantas în buzunar… Tata săracul, trecuse toate bunurile mele în proprietatea lui, casa, mașina, golise casa de toate obiectele de valoare. Nu m-a așteptat nimeni la aeroport, erau siguri că nu o să ajung în țară! Dar asta este o altă poveste, știți că îmi plac conexiunile, parantezele.
La ora 7, în ziua de 1 mai a anului 1956, am plecat de acasă, din Mașina de Pâine nr. 52. Am ieșit în Colentina și am luat tramvaiul 1. Oamenii erau bucuroși, se salutau, zâmbeau și glumeau. Era o zi de sărbătoare. Oameni muncitori, cu palme mari și cu inima la fel de mare. Tata s-a salutat cu câțiva prieteni, unul dintre ei, cu costum alb de in, un farmacist de la farmacia de lângă Predoleanu, m-a ciufulit, cu dragoste. M-am uitat urât la el, eu sunt mare, merg la demonstrație!
Tramvaiul 1 ajungea la Sf.Gheorghe de unde o lua pe bulevard și, la ARO, cinematograful Patria, o lua spre Grădina Icoanei și ajungea pe Lizeanu. La ARO am coborât. Tata lucra la Academia Română, cu un an mai înainte își luase doctoratul în istorie cu controversata temă a celei de a doua iobăgii și așa a atras atenția academicianului Oțetea care l-a angajat ca unul dintre mulții secretari științifici ai Academiei. Nu a făcut o investiție rea, tata a coordonat, adică a scris, o mare parte din, ”Istoria României” în patru volume, cea din 1960, cea mai bună până în prezent.
Erau puncte de întâlnire, stabilite dinainte, pentru fiecare întreprindere, fabrică, uzină. De pe străzile laterale, din camioane, oamenii de ordine dădeau drapele, lozinci, baloane colorate, flori. Unele fabrici veneau cu propria butaforie, cele care aveau putere mai mare economică. Mie mi-au dat un balon roșu pe care scria, cu vopsea albă, de mână: ”Trăiască 1 Mai!” Era nărvaș, roșul balon, așa că l-am legat de mână. Un tânăr m-a întrebat în glumă: ”și dacă o să te ia o pală de vânt spre cer?” M-am uitat la el și i-am răspuns, serios: ”Nu mi-e frică, eu știu să zbor!” Zburam în fiecare noapte, în vis, nu glumeam. Oamenii erau veseli, glumeau, era sărbătoarea lor! Cu mici opriri, coloana se îndrepta spre Piața Aviatorilor, unde se auzea fanfara și era tribuna.
Dorința de control total și de îmbogățire cu orice preț nu se răspândiseră încă în rândul securiștilor și a activiștilor de partid. Erau și ei niște oameni bucuroși, că 1 Mai căzuse în mijlocul săptămânii, în acel an, într-o zi de marți! Pe vremea aceea nu se lucra duminicile și mai rămăsese respectul și buna cuviință dintre cele două războaie.
Pe marginea Bulevardului Aviatorilor, pe spațiul verde, erau din loc în loc, destul de dese, corturi militare cu crucea roșie. Și câteva ambulanțe de front, vopsite urât, de camuflaj. Cam cu asta se sfârșea prezența militarilor – care, surorile medicale, ofereau demonstranților sticle de Borsec. Nu zic și țâșnitoarele stradale funcționau, dar mai bună era o apă minerală rece, prin nu știu ce minune medicii militari țineau băutura la rece! Ba nu, și fanfara era militară. 1 Mai era, este, o sărbătoare a civililor!
Nu era televiziune, nu era regie, nimeni nu-ți spunea că să faci și ce lozincă să strigi. Dar, în fiecare grup era câte un ghiduș, un creator ad-hoc care născocea strigături, unele foarte inspirate și hazlii. Era întrecere! Lumea se distra la demonstrație, în acel an 1956! Nimeni nu obliga pe nimeni, de exemplu de grupul nostru de la Academie s-a lipit și un grup de studenți de la Universitate, din respect și considerație pentru profesorii universitari, pentru dascălii lor pe care i-au văzut în coloană.
Le-au luat din mâini steagurile și pancardele ceea ce a dat grupului nostru foarte multă dinamică, pentru că studenții făceau cu steagurile și lozincile ceea ce văzuseră la Festivalul Tineretului. Nu cu mult timp înainte. Adică fluturau steagurile și mișcau tot timpul lozincile.
A fost cuvântarea, scurtă, precisă, la obiect, doar câteva minute, demonstrația a deschis-o conform obiceiului raionul 1 Mai, cel care purta numele sărbătorii.
Am ajuns și în dreptul tribunei, involuntar, mi-am potrivit pasul după toba cea mare. Tata m-a urcat pe spatele lui ca să văd mai bine. Niște oameni cu pălării pe cap, care zâmbeau și făceau semne prietenoase cu mâna. Pe unul îl știam foarte bine. Prietenul bunicului meu dom’ Pascale, cu care se întâlnea mereu la frizeria lui nea Costică, de pe Calea Moșilor și pe genuchii căruia am stat cât cei doi muncitori se sfătuiau.
Ce aveau în comun un mic burghez din Obor, proprietar de ateliere și băcănii, cu șeful Partidului Muncitoresc Român, asta este o altă poveste. Țineți minte, amândoi munceau pentru familia lor, pentru prieteni și pentru România. Erau mari diferențe între cei doi, bunicul mereu îi reproșa ceva, celălalt tăcea. Odată a spus: ”Pascale, tu mă cunoști ca nimeni altul. Mi-ai salvat viața și m-ai ascuns în pivniță. Nu pot altfel, nu mă lasă ăia!”
După ce am trecut de tribuna oficială, retragerea era pe bulevardul Kalinin. Peste tot, din zece în zece metri erau mese cu mici, crenvuști, chiftele, muștar, chifle. La copii se dădea pe gratis. Cu tot consemnul primit de la mama, tot am mâncat o pereche de crenvuști cu muștarul acela pe care numai la demonstrații îl găseai. Gustul mâncării de cazan, făcute în marmite, este inconfundabil, mult mai bun, altul, decât îl faci acasă, sau la restaurant. Am constatat asta și când am făcut stagiul militar.
Când, de pe Floreasca, zgomot de infern și flăcări. Prietenul lui tata, Stafie, alt nume nu-l știu, cu motocicleta lui cu ataș Zundapp, trimis de mama ca să ne intercepteze, ca să nu obosesc prea tare. Am ajuns repede, acasă, în Obor, unde în curtea mare se pusese de petrecere. Două grătare sfârâiau, bărbații se dăduseră pe lângă sticlele de Pelin, neapărat de Urlați, care stăteau pe un bloc de gheață, femeile cotcodăceau după copiii care fugeau după cățelul meu Tomi și începuseră să așeze pe masa de simulacru de pic-nic ceapă verde, friptură de pui și de miel, brânză nouă, plăcinte și foetaje.
Mult mai târziu, adult fiind, am realizat de ce era lumea veselă și sărbătoarea era sărbătoare în acel 1 Mai al anului 1956. Se auziseră zvonuri despre cuvântarea lui Nikita Sergheevici Hrușciov de pe 25 februarie 1956, la al XX-lea Congres al PCUS în care denunțase cultul personalității al lui Stalin, și promisese multe reforme democratice în partid. Gorbaciov avea să recunoscă, mai târziu, că acea cuvântare l-a mobilizat și i-a arătat calea de urmat.
Lumea spera și era bucuroasă. Confirmarea au avut-o când au trecut prin fața tribunei. Pe un fronton, în spatele tribunii oficiale erau doar profilurile imense ale lui Lenin, Marx și Engels. Stalin lipsea. Mulți au izbucnit în urale, din toată inima. Nu-i salutau în primul rând pe cei prezenți, ci lipsa lui Stalin!
Mulți credeau că este o cotitură istorică și că lagărul comunist va evolua într-un fel de Commonwelth, că țările din Est vor dobândi o independență oarecare.
Dar lumea s-a lămurit în octombrie al aceluiași an, când revoluția ungară a fost călcată de șenilele tancurilor sovietice.
Nu trebuie să-ți faci iluzii prea mari, dacă auzi un zvon bun, așteaptă confirmarea, pentru că mâine, este mereu, o altă zi!
Horoscopul lui Dom’ Profesor, 1 mai 2025
BERBEC Este sărbătoarea primăverii, a muncii aducătoare de satisfacţii. Numai un Berbec poate înţelege exact lucrurile acestea. Bucură-te şi mergi la picnic cu brânză nouă, pelin şi ceapă verde! Dacă reuşeşti să zâmbeşti, să amâni ce nu-ţi convine şi să evitaţi graba şi încăpăţânările, nu se va întâmpla nimic notabil. Ziua de 1 mai poate aduce unora dintre nativii din Berbec o schimbare în bine: o zi plină de veselie, sau o nouă aventură sentimentală. Configuratia astrologica iti indica mai multe posibilităţi sa ieşi din criza de timp in care ai ajuns cu obisnuitul tau lasă-mă, să te las!
TAUR Mica vacanţă este ca un balsam pentru sufletul tău. Eşti obosit şi rănit sufleteşte. Atinge Divinul, du-te la biserică sau admiră natura, citeşte vechi legende româneşti atât de înţelepte! Dorinţa de schimbare şi ameţeala distracţiilor te fac să cheltuieşti prea mult, preafrumoasa doamnă sau bunul meu domn! Incercaţi să începeţi de acum să vă organizaţi viaţa şi distracţiile – este o perioadă favorabilă pentru interesele domniilor voastre. Atenţie la băuturile reci şi la durerile de gât! Nu este foarte bine să pleci în excursii sau în călătorii lungi, mai bine la un picnic în locuri sigure şi păzite.
GEMENI Vitalitatea ta se hrăneşte din aer şi soare, din flori de cîmpie. Stai în aer curat, plimba-te şi admiră florile, natura învingătoare! Mintea ta are nevoie de aceste zile de sărbătoare! Oricum este zi liberă! Totusi, o realizare care te bucură în mod deosebit, dar din domeniul sentimental Nu mai comenta si raspandi zvonurile catastrofice si vestile alarmate, care nu fac decat sa te abata de la propriile tale probleme. Nimeni nu te crede cind faci anumite preziceri de Apocalipsă. In general, le nimeresti, dar victoria ti se pare putin amara si fara importanta. Distrează-te cum numai tu ştii, dar nu uita vinul pelin şi brânza nouă!
RAC Bănuitor cum eşti, vezi comploturi peste tot. Dar, nu, azi începe mica vacanţă de ziua celor ce muncesc ca să se îmbogăţească alţii! Sunt multe prilejuri să te distreizi, să te simţi bine! Exista momente cand judeci gresit oamenii, asa incat ar fi mai bine sa reflectezi inainte sa compromiti o prietenie aproape ideala. In scenariile pe care le construiesti lipsesc unele detalii, dar fiind vorba de afaceri de inimă si sentimente nu trebuie sa uiti nici un amanunt. La picnic cu vin roşu pelin, nu uita!
LEU Poate să înceapă mica vacanţă, o pauză pentru inima ta încercată. Straduieşte-te să vrei să te simţi bine, lasă grijile deoparte. Viaţa este aşa cum o vezi, pune-ţi „ochelarii de veselie”! Planeta negustorilor, Mercur, dar si a hotilor, te favorizeaza sa faci cumparaturi inspirate, care se vor dovedi in viitor foarte folositoare. Mare distracţie în acestă perioadă, cu toate că ai acelaşi program plin de distracţii - sau tocmai de aceea. Totuşi, o schimbare este necesară. Noi prietenii şi/sau alianţe.
FECIOARĂ Ai inţeles, în sfârşit, că trebuie să faci eforturi pentru a ţine pe cineva drag lânga tine. Si nu ar trebui să fie greu. Azi poţi fi şi tandru şi înţelept, iar norocul iţi surâde din plin. Spiritul de dreptate care te carcacterizează te face să iei o atitudine care este destul de nepopulară printre colegii de pic-nic. Probabil că îi pui să strângă gunoiul făcut! O realizare notabilă în a doua jumătate a perioadei. Nu te lăsa copleşit de rutina, căută să te distrezi şi în alte locuri decât cele obişnuite, să legai noi prietenii. Ar fi bine sa analizezi cu atentie propunerile care ti se fac in aceasta perioadă, veştile pe care le auzi, pentru ca stelele arata ca in viitor iti pot aduce satisfactii profesionale si sociale.
BALANŢĂ Eşti câştigator pentru ceva, ceva mic, sau ceva mare. Eforurile din ultimul timp încep să se vadă. Poti merge la picnic cu brânză nouă, ceapă verde şi pelin pentru sănătate şi noroc. Insă, ai o ocazie care poate să-ţi schimbe viaţa în mai bine – distracţia întotdeauna a schimbat viaţa în bine! Totuşi, nu exagera cu mâncatul şi băutul, in general, pentru ca stelele indica o supărătoare tendinta catre surmenaj si depresie. Relatiile cu persoanele nascute in semne de aer si foc sunt armonioase, dar nu sunt prea grozave cu cei nascuti in semne de apa si pamant.
SCORPION Astăzi te hotărăşti sa trăieşti mult, că de binele oferit te-ai cam săturat! În casa ta, în familia ta, ai mai multe petreceri. Cumpără pelin, brânză nouă, dulcuri şi nimicuri “preţioase”! Cu Marte şi Jupiter în aspecte bune, poţi sa ai succes în tot ceea ce ţine de structuri mari. Configuratia planetelor iti indica un posibil dar de bani, dar dupa cum bine se ştie "noroc la bani inseamna nenoroc in dragoste"! Ultima parte a zilei este nefavorabilă mai ales pentru nativele din zodie, care trebuie să lase cochetăria deoparte şi să se îmbrace pe măsură, serile sunt încă reci şi iarba udă!
SĂGETĂTOR Dimineaţa iei hotărâri importante, dar poate pleci la picnic cu brânză şi pelin? Mâine începi o etapă nouă, ai un plan, ai un scop, astrele încep să se uite mai atent la tine. Îndrăzneşte! Nu forţa, dat totuşi trebuie să iei hotărîri importante, mai ales în ceea ce înseamnă afaceri sentimentale. Mare atenţie la incidente sau accidente, sub cerul liber, sau pe şosea. Se pare ca, şi Venus este destul de clara in aceasta privinta, primesti niste propuneri interesante, dar trebuie sa dai dovada de prudenta si diplomaţie.
CAPRICORN Perioada ta de odihnă se continuă, te refaci pentru eforul pe care îl anticipezi. Astăzi ai o zi vesela, cu multă lume în jur, te relaxezi şi faci planuri. Cineva te urmareşte cu multă atenţie. Veşti bune spre sfîrşitul zilei. Anumite aspecte benefice ale stelelor fixe fac sa creasca increderea in fortele proprii, asa ca poţi sa-ţi impui propriul punct de vedere! Dupa cum spune inteleptul, la un prieten trebuie sa gasesti aprobarea faptelor tale, dar si un sfat adevarat, un pahar de apa si o carte buna! Pentru Capricornii seniori: atenţie la un vechi, sau mai nou reumatism, trezit de scaderea de presiune si de vremea capricioasă. La picnic, neapărat!
VĂRSĂTOR Este posibil să pleci la drum, sau să-ţi pregăteşti o plecare. Vezi cum te îmbraci şi ce bagaje iei cu tine, vremea este capricioasă. Atenţie, faci eforturi prea mari pentru vremurile astea! Invenţiile sau inovaţiile, atît de dragi nativilor zodiei, nu sunt întotdeuna recomandate, mai ales cînd este vorba de sentimente şi trăiri. Foloseşte imaginaţia în scopuri lucrative, nu pentru a găsi motivaţii şi explicaţii. Zodia ta este in continuare aspectata complex, asa ca poti sa ai tupeul sa afirmi sus si tare ca te simti formidabil si ca viitorul iti surade. Ceea ce nu este foarte departe de adevăr, aşa că distrează-te, dansează, dă curs sărbătorii.
PEŞTI Te zbaţi să înţelegi ce se întamplă şi ai frustrari, dar nu te dai bătut! Ziua îţi aduce multe răspunsuri, posibile petreceri şi o promisiune de mai bine. Va fi bine, oricum, ai încredere! O nouă dragoste sau o nouă pasiune, poate un nou hobby? Evită să te implici în orice activitate legată de autorităţi. Dar poţi să te uiţi la focurile de artificii! Nu te baga ca musca in lapte, inutil si neinvitat peste problemele altora, nu uita : „cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia!” Atenţie la sănătate, la vreme şi mai ales fii atent cu ce te încalţi.
