Premiera filmului „Katalin Varga”, care a avut loc miercuri, la ora 16.30, la Berlinale Palast, a fost un prim compliment adus echipei care a colaborat la realizarea acestuia.

Sala a rămas plină până la terminarea filmului, iar la final spectatorii au aplaudat mai bine de 20 de minute, ceea ce nu este chiar un obicei în timpul Festivalului de la Berlin. Publicul Berlinalei este unul extrem de critic şi sancţionează rapid o prestaţie proastă. În urmă cu câteva zile, de pildă, la premiera filmului „Rage“, cu Judi Dench în rolul principal, numărul privitorilor s-a înjumătăţit până la finalul proiecţiei.

Scene de thriller

Filmul regizat de Peter Strickland şi inclus în competiţia festivalului cere publicului „să aibă ceva răbdare în prima jumătate, pentru a-l răsplăti pentru aceasta în cea de a doua parte, când toată energia pe care o acumulează derularea lentă a poveştii se dezlănţuie şi calcă privitorul în picioare“, după cum a explicat actorul principal Tibor Palffy.

Pelicula mai cere şi nervi tari, având în vedere că unele scene ar putea fi lesne atribuite genului horror, iar altele unui thriller, acestea alternând cu tablouri ale unei idile aproape pitoreşti. Întreg filmul - drama unei femei care pleacă în căutarea celui care a violat-o, cu gânduri de răzbunare - este însă o încercare psihologică de mare calibru. Alungată de acasă de soţul care află că fiul său nu este de fapt al său, Katalin porneşte prin Ardeal pe urmele răufăcătorului ei, metamorfozat între timp într-un familist cumsecade.

Vitoria Lipan în varianta Lynch

Personajul principal, interpretat de Hilda Peter, este confruntat, ca într-o baladă sau într-un basm pe care l-am recunoaşte cu toţii, cu forţa naturii. În imagini, Katalin este mereu pusă în raport cu natura, cu Munţii Carpaţi, care crează o culisă impozantă şi în care omul aproape că-şi pierde importanţa. Alte secvenţe, în funcţie de evoluţia emoţională a personajului, o arată pe Katalin în prim plan, la fel de impozantă ca şi peisajul care umple ecranul de cinematograf.

Acestea sunt momentele în care înţelegem forţa care o conduce pe această Vitorie Lipan a vremilor noastre să îşi răzbune trecutul. „Katalin Varga“ ar putea fi văzut ca o variantă a „Baltagului“ lui Sadoveanu, transpus pe versantul de vest al Carpaţilor Orientali.

Dacă i s-ar schimba Vitoriei Lipan motivaţia, transformând-o într-un „înger căzut“, iar regizorii Ang Lee şi David Lynch ar prelua împreună regia noii variante, ar rezulta, probabil, „Katalin Varga“. Era lesne de presupus că presa de specialitate ori va ridica în slăvi, ori o va desfiinţa. Din fericire, majoritatea criticilor o apreciază.

Publicaţia „Variety“ scrie: „Din punct de vedere vizual, filmul reuşeşte să transmită spectatorului că nu e neapărat martor la o poveste contemporană, ci la un ritual cumva arhaic, iar personajul Katalin e de fapt un arhetip fără vârstă”. Una dintre cele mai importante publicaţii de specialitate, „Screen International”, descrie filmul drept o „tragedie rurală cu accente de film noir” şi îi acordă 3 stele din 4 posibile. Publicaţii precum „Spiegel” scriu că „deşi filmul a avut mare succes la public, acesta pare tăiat şi montat cu aceeaşi secure pe care o are în mână personajul masculin la finalul filmului”.

„Şi un om rău este bun pentru cineva”

La conferinţa de presă organizată înaintea premierei, o jurnalistă care declara că se simte „personal rănită” i-a reproşat regizorului Peter Strickland că s-a jucat într-un mod nefiresc cu ierarhia valorilor, prezentându-l pe violator în ipostază de soţ iubitor şi om bun. Peter Strickland se apără în faţa atacurilor criticilor, cu argumentul că afirmaţia „un om rău este mereu un om rău” ar fi un nonsens. „Şi un om rău este un om bun pentru cineva”, spune acesta.

Atât criticii, cât şi „admiratorii” filmului sunt, însă, de acord că prestaţia Hildei Peter şi a lui Tibor Palffy sunt execelente. Jocul Hildei este descris ca „inegalabil”, „de neuitat”, „răvăşitor”, iar Palffy, care este un actor cu un profil neobişnuit, cu părul lung, negru, ochii negri, obosiţi, este văzut ca „o prezenţă memorabilă pe ecran”.

Memorabilă a fost şi apariţia Hildei Peter pe covorul roşu, condusă de mână de Dieter Kosslick, directorul festivalului, către Berlinale Palast, în lumina orbitoare a zecilor de aparate de fotografiat. „Am avut emoţii atât de mari, încât nu am auzit nici aplauzele”, a declarat Hilda, care cu siguranţă este una dintre favoritele la premiul Ursul de Argint pentru interpretare.

Pelicula regizată de britanicul Peter Strickland este o coproducţie România-Marea Britanie-Ungaria, filmată în ţara noastră, post-producţia fiind asigurată de Libra Film a lui Tudor Giurgiu.