CĂLIN HERA: "Am întâlnit-o prima oară pe Monica Lovinescu la scurt timp după decembrie 1989."
În amfiteatrul în care urma să vorbească pe viu se adunaseră poate o mie de tineri. Copii le-aş spune acum. Monica Lovinescu îi privea cum stau acolo, înghesuiţi, mulţi şi emoţionaţi, şi îi vedea pe părinţii lor, cărora le vorbise timp de peste 30 de ani.
Mi-amintesc cum ascultam Europa Liberă, cum îmi era teamă şi eram captivat. Îi ascultam pe Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, N.C. Munteanu şi ceilalţi împreună cu tatăl meu şi clandestinitatea aceea, şi lucrurile pe care le auzeam m-au făcut întotdeauna să mă confund cu casa părintească şi să-mi simt părinţii deopotrivă prieteni şi dascăli.
La asta m-am gândit atunci când Monica Lovinescu a început să vorbească în amfiteatru, atunci când am văzut pentru prima oară Vocea care însemna o parte specială a copilăriei mele. Am auzit că un bărbat nu trebuie să plângă sau, dacă plânge, nu trebuie să recunoască asta. Mărturisesc: am avut lacrimi în ochi şi depun mărturie că mulţi dintre copiii aceia mari care umpluseră amfiteatrul au avut. Şi ştiu că şi Monica Lovinescu şi-a oprit de câteva ori discursul, ca să-şi dreagă vocea.
Am aflat ştirea de ieri la puţin timp după ce am citit ultimul editorial din „Cotidianul“ al lui Mihnea Măruţă. Fostul redactor-şef deplângea faptul că în România de azi nu există repere, nu există principii sănătoase, nu există vectori pentru idealuri. Îmi erau familiare gândurile lui şi scormoneam în minte după repere palpabile.
Gândul a ajuns firesc la Monica Lovinescu. Toată viaţa a crezut în Cultură şi în faptul că românii merită o soartă mai bună. A luptat împotriva comunismului, răul cel mai mare care a lovit România. Acestea au fost idealurile pe care ni le-a propus: adevăr, valoare, demnitate şi curaj. Ceauşescu a considerat-o duşman personal şi a comandat asasinarea ei. Regimul ticălos i-a arestat mama, în 1958 (avea 70 de ani) pentru că n-a acceptat să-şi convingă fiica să colaboreze cu Securitatea.
Monica Lovinescu a adunat amărăciune după amărăciune, dar a transmis speranţă. Îmi place să cred că vocea ei răsună încă înăuntrul celor care au ascultat-o măcar o dată. Face parte din reperele importante ale acestui popor.
Citiţi şi:
S-a stins vocea care l-a sfidat pe Nicolae Ceauşescu SENATUL EVZ: De ce contează Monica Lovinescu (I)
Recomandările noastre
