„Hai, repede, că s-a băgat”. Cum arătau cozile și lipsurile din România anilor 1980 în documentele Securități

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a publicat o serie de documente din anul 1980 care arată cozile la care stăteau românii pe vremea lui Ceaușescu.

În  documentrul„Viața sub spectrul lui «Hai, repede, că s-a băgat…»”, CNSAS a prezentat  rapoartele interne ale Securității.

Potrivit prezentării CNSAS, documentele arată că, încă din 1980, penuria alimentară ajunsese la un nivel important. Deși rapoartele se referă la localități din județul Cluj, instituția precizează că situațiile prezentate sunt relevante pentru contextul general al aprovizionării din România acelei perioade.

CNSAS amintește și modul în care Securitatea obținea unele dintre informațiile prezentate în rapoarte. Formulări precum „X din [adresa] îi relatează lui Y din [adresa]”, dar și mențiunile despre sursa „S” sau informațiile obținute „pe linie de «S»” se refereau la scrisori interceptate. În paralel, informatorii transmiteau Securității ceea ce auzeau în jurul lor, inclusiv în timpul orelor petrecute la cozile pentru alimente.

„Când s-a mai văzut ca un meseriaș de categorie superioară să lucreze o oră pentru 3 ardei”

Unul dintre documentele publicate de CNSAS provine de la Securitatea Municipiului Dej și este datat 4 octombrie 1980.

comunism / Sursa Foto: Arhiva EVZ

Raportul consemna o „stare de îngrijorare profundă” în rândul muncitorilor din sectorul de construcții al E.G.C.L. Dej, pe fondul lipsei alimentelor din comerțul de stat. În același timp, documentul menționa nemulțumirea față de prețurile produselor vândute în piața alimentară a municipiului.

Potrivit raportului, muncitorii discutau frecvent despre situație la locul de muncă.

Unul dintre comentariile consemnate era: „Cînd s-a mai văzut ca un meseriaș de categorie superioară să lucreze o oră pentru 3 ardei”.

În alte discuții, muncitorii se întrebau de ce statul nu aduce marfă și de ce oamenii sunt lăsați „la cheremul pieței”.

Șase ore fără niciun muncitor pe șantier

Un alt raport al Securității din Dej arăta că lipsurile alimentare ajunseseră să afecteze inclusiv activitatea de la locul de muncă.

Mai mulți muncitori erau menționați în document pentru nemulțumirile exprimate cu privire la aprovizionare. Securitatea nota că situația se reflecta negativ asupra producției, deoarece se pierdeau ore de lucru atunci când oamenii plecau în timpul programului la magazine alimentare sau la aprozare.

Un episod datat 30 septembrie 1980 era considerat „semnificativ” în acest sens.

După ce s-a răspândit vestea că la aprozar sosiseră gogoșari, muncitorii de la două echipe de zidari și una de dulgheri care lucrau la Consiliul Popular Municipal Dej au plecat de la punctul de lucru. „Nu a rămas la punctul de lucru nici un muncitor timp de aproape 6 ore, toți s-au dus să stea la rînd la aprozar”, se arăta în raport.

Securitatea consemna că situația continua și că era suficient ca unul dintre muncitori să anunțe că au sosit legume pentru ca ceilalți să își lase uneltele și să plece după aprovizionare. Persoanele identificate urmau să rămână în atenția Securității, care anunța că va lua „măsuri adecvate în fiecare caz”.

Raportul era semnat de maiorul Pop Emil, șeful Securității Municipale Dej.

La Turda, lipsa zahărului se adăuga celei de carne și cartofi

Un alt document provine de la Serviciul Municipal Turda al Securității și este datat 17 octombrie 1980. Una dintre sursele Securității, indicată în raport sub numele „GIURGIU”, relata despre situația aprovizionării din oraș.

O muncitoare de la Șantierul 2 Construcții Turda spunea că plătise 5 lei pentru un kilogram de cartofi cumpărați din piață și că în magazine cartofii nu se găseau. În aceeași discuție, femeia vorbea despre lipsa zahărului.

„Nu este nici zahăr la nici o prăvălie, rafturile sînt goale, nu ai ce cumpăra. Azi-mîine nu mai avem din ce trăi”, afirma ea, potrivit raportului. Documentul consemna și nemulțumirile privind prețurile altor produse.

Într-o altă discuție, două femei vorbeau despre aprovizionare și despre dificultatea de a cumpăra alimente după programul de lucru.

„Planul să-l facem, dar nu avem din ce, stai toată ziua la coadă și nu primești carne și nici la salam nu mai poți ajunge”, spunea una dintre ele.

300 de persoane așteptau pentru carne de porc

Un alt informator, identificat drept „GODEA”, relata că în Turda exista o „stare de spirit agitată”, deoarece se resimțea lipsa nu doar a cărnii, cartofilor și zarzavaturilor, ci și a zahărului. Documentul descrie în detaliu situația de la o măcelărie din Turda, în 16 octombrie 1980.

De la ora 7 dimineața se formase un rând pentru carne de porc. Unele persoane își aduseseră scăunele pentru a putea aștepta. La ora 16:30, carnea încă nu fusese pusă în vânzare, iar în fața magazinului se aflau aproximativ 300 de persoane.

În acel moment au ajuns mai mulți muncitori de la Șantierul de construcții, direct de la serviciu. Potrivit raportului, aceștia au intrat în fața celor care așteptau deja la rând, provocând un scandal. Muncitorii susțineau că persoanele care stăteau la coadă de dimineață, în special pensionarii, ajungeau să cumpere carnea înaintea celor care lucrau și care nu puteau veni decât după terminarea programului. Oamenii s-au certat și s-au îmbrâncit, iar unii au fost scoși din rând.

Un profesor pensionar, menționat în raport, ar fi fost împins afară din rând și a început să înjure conducerea comerțului. Acesta acuza faptul că se aducea carne de porc „numai de momeală”, în condițiile în care cererea nu putea fi acoperită.

Potrivit documentului, scandalul a ajuns să provoace certuri chiar între vecini și prieteni din cartier.

Gestionarul magazinului a încercat să calmeze spiritele și le-a spus oamenilor că avea suficientă carne, însă a fost huiduit.

La ora 21:00, încă 200 de persoane erau la coadă

Situația continua și seara. La măcelăria din centrul orașului Turda, la ora 21:00, când se vindea carnea, se mai afla un rând de aproximativ 200 de persoane.

Potrivit raportului, oamenii erau nemulțumiți deoarece unele persoane încercau să intre în fața celor care așteptau.

Un șef al forțelor de muncă din Turda era citat spunând că stătea la rând de la ora 16:00 și că, la ora 21:00, mai avea peste 100 de persoane în față. „Noroc că se dă numai 2 kg. carne de persoană și sper ca să-mi ajungă și mie. Nu pot rămîne fără carne, chiar dacă stau pînă dimineața, întrucît am familie numeroasă care cere de mîncare”, afirma acesta, potrivit documentului.

„Piața neorganizată este foarte scumpă”

Un alt informator, identificat drept „RADU”, vorbea despre situația din Câmpia Turzii. Potrivit acestuia, orașul era „foarte slab aprovizionat” cu zarzavaturi și, în special, cu cartofi.

Din cauza lipsei produselor din comerțul organizat, „piața neorganizată” era foarte scumpă. Informatorul afirma că nici acolo nu se găseau întotdeauna zarzavaturi și legume. În aceeași informare erau menționate și fructele, despre care se spunea că erau foarte scumpe și se găseau greu atât la aprozare, cât și în piață.

„Mi-ar plăcea să se întîmple și la noi cum s-a întîmplat în Polonia”

Documentele Securității consemnau și discuții în care problemele economice și lipsurile erau asociate cu situația politică din alte țări. Un pensionar din Turda, fost condamnat la nouă ani de închisoare pentru „uneltire”, potrivit documentului, era citat spunând:

„Mi-ar plăcea să se întîmple și la noi cum s-a întîmplat în Polonia. N-ar strica să se înființeze și în țara noastră, sindicatele libere...” Un profesor pensionar, aflat în evidențele Securității, vorbea despre creșterea chiriilor și a prețurilor alimentelor și descria situația drept „un adevărat haos, mai rău ca în Polonia”.

În același document apărea și declarația unui jurist pensionar din Turda, fost membru al PNL și aflat în urmărirea Securității. Acesta vorbea despre temerile existente în Ungaria și Cehoslovacia privind apariția unor sindicate libere după modelul Poloniei.

Un alt pensionar din Turda critica modul în care erau schimbate legile și regulile privind proprietățile și construcțiile.

Într-o altă declarație consemnată de Securitate, un funcționar din Turda vorbea despre magazine și măcelării goale și despre majorarea chiriilor. Acesta afirma că venise timpul ca și țăranii să înțeleagă că produsele realizate în CAP ajungeau la stat, la bazele de recepție, în timp ce producătorilor nu le mai rămânea suficient pentru consum.

„Bine că batem din palme și vorbim de ridicarea nivelului de trai”

Un nou raport al Securității Municipiului Dej, datat 22 octombrie 1980, arăta că problemele de aprovizionare continuau să fie intens discutate în oraș. „Continuă să fie viu comentată și, uneori, interpretată în mod negativ, tendențios aprovizionarea cu produse agroalimentare din municipiul Dej”, se arăta în document.

Unul dintre oamenii menționați în raport îi povestea informatorului „KOVACS” că străbătuse orașul fără să găsească mezeluri și carne.

„Bine că batem din palme și vorbim de ridicarea nivelului de trai, nu găsești carne, ceapă, cartofi, ouă și multe altele”, afirma acesta, potrivit raportului.

În aceeași discuție erau menționate și prețurile din piață: 3 lei pentru un ou, 8 lei pentru un kilogram de ceapă și 5 lei pentru un kilogram de cartofi. Omul se plângea și de faptul că impozitul îi fusese majorat și se întreba de unde putea avea bani pentru a cumpăra alimentele.

Raportul consemna și alte afirmații ale acestuia, inclusiv nemulțumiri privind faptul că elevii erau trimiși la muncile agricole, în timp ce alte persoane își petreceau timpul în cafenele și restaurante.

Securitatea preciza că persoana respectivă se afla deja „în cadrul supravegherii informative” și că urma să fie urmărită și „pe altă linie”, urmând să fie propuse măsuri în consecință.

Zahărul, uleiul și făina, la cozi

Același raport arăta că în Dej continua să se resimtă lipsa zahărului, uleiului și făinii.

La diferite magazine alimentare se adunau frecvent grupuri mari de oameni, însă doar o parte dintre cei veniți reușeau să cumpere produsele respective. Ceilalți comentau și vociferau, apoi plecau nemulțumiți.

Securitatea nota că peste 50% dintre cetățenii care solicitau aceste produse proveneau din mediul rural, inclusiv din comune aparținând județelor Bistrița-Năsăud și Maramureș. Raportul consemna și situația țăranilor care veneau la piață cu produse agricole pe care le vindeau la prețuri mai mari decât cele pe care le-ar fi primit prin cooperativa locală.

Potrivit documentului, țăranii primeau la cooperativă aproximativ o treime din prețul pe care îl puteau obține pe piață.

De ce cumpărau oamenii pâine neagră pentru animale

O altă problemă menționată în raport era cea a pâinii negre, care era cumpărată în cantități apreciabile pentru hrănirea animalelor contractate cu statul sau a animalelor crescute de populație.

Documentul consemna că oamenii se întrebau de ce mai era necesară fabricarea acestei pâini și de ce erau consumate resurse pentru producerea, transportul și distribuirea ei. În opinia celor citați în raport, problema ar fi putut fi rezolvată prin cooperative, prin vânzarea de făină celor care creșteau animale contractate cu statul.

Subiectul a ajuns și la o ședință organizată la Depoul CFR Dej, pentru lansarea cifrelor de plan. Potrivit documentului, după ce persoana care conducea ședința i-a întrebat pe cei prezenți de ce „v-ați lenevit” și de ce nu mai vor să crească porci, găini și vaci, în sală s-a râs. Apoi, potrivit raportului, s-a produs „un adevărat vacarm în sală” pe această temă.

„Viața asta este numai un chin”

În același raport apare și relatarea unei femei din Dej, obținută de Securitate „pe linie de «S»”. Femeia îi vorbea unei cunoștințe din Cehu Silvaniei despre greutățile vieții de zi cu zi și despre cozile la care trebuia să meargă pentru alimente. „Viața asta este numai un chin, o suferință, o luptă, este nenorocită”, afirma ea, potrivit documentului.

Femeia spunea că ar fi renunțat la această „luptă” dacă nu ar fi avut cei doi copii. „Aici nimic nu se găsește. Pentru toate trebuie să stau la coadă cu copii cu tot cînd la ouă cînd la zahăr”, se arăta în raport. Ea preciza că problema nu era atât pentru ea, cât pentru copii. „Nu mă necăjesc pentru mine ci pentru copilașii mei”, afirma femeia.

Mesajul se încheia cu teama că anul următor ar putea fi și mai greu: „Imediat trece anul și poate vine altul mai trist și mai nenorocit.”

La finalul raportului, Securitatea Municipiului Dej menționa că obținuse și alte materiale despre persoane care transmiteau în alte localități din țară informații despre situația aprovizionării cu produse alimentare din municipiul Dej. Documentul din 22 octombrie 1980 era semnat de maiorul Pop Emil, șeful Securității Municipale Dej.