Guvernul Bolojan 2.0 trimis la vot fără majoritate. Cine plătește pentru farsa politică?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Guvernul Bolojan 2.0 trimis la vot fără majoritate. Cine plătește pentru farsa politică? România se pregătește să asiste la votul de învestitură al unui cabinet despre care coaliția PNL-USR-UDMR care îl susține știa, încă dinaintea audierilor, că nu are majoritate parlamentară.

Iar dacă votul va confirma ceea ce arată astăzi aritmetica, întrebarea nu va fi de ce a căzut Guvernul. Întrebarea va fi: de ce a fost împins până aici și cine își asumă răspunderea pentru timpul pierdut?

Să recapitulăm.

În iunie, PNL, USR și UDMR au avansat un nume pentru funcția de prim-ministru al cărui nume pe care nici nu îl mai pomenesc pentru că sper ca, de astăzi, să devină istorie.

După consultările din septembrie, președintele Nicușor Dan a revenit la această opțiune.

Numai că, momentul care trebuia să transmită hotărâre, a început cu o ezitare: președintele ne-a spus că desemnatul i-a cerut timp de gândire. A urmat anunțul acestuia pe Facebook că acceptă și apoi desemnarea oficială prind ecret prezidențial.

Din acel moment, premierul desemnat avea de făcut un lucru esențial: să construiască o majoritate.

În schimb, timp de zece zile, am văzut un candidat la funcția de premier care cerea voturi de la PSD în timp ce critica PSD, punea presiune pe PSD, amenința, instiga.

Sigur că partidele pot avea divergențe majore. Dar când voturile unui partid sunt indispensabile, îl inviți la o negociere reală, cu teme și concesii clare. Nu îl transformi în adversarul principal al propriei campanii de învestire, pentru ca apoi să îl acuzi că nu te susține. Nu ameninți că va ieși lumea în stradă la proteste dacă nu va fi votat guvernul.

PSD și AUR au anunțat public că nu votează cabinetul.

În aceste condiții, ce plan a avut premierul desemnat pentru cele 233 de voturi necesare?

Dacă a existat unul, românii nu l-au văzut. Dacă nu a existat, atunci nu am asistat la o încercare serioasă de formare a unui guvern, ci la o demonstrație politică pe timpul țării.

Programul prezentat nu a convins că această formulă ar aduce schimbarea de care România are nevoie. Iar lista miniștrilor a întărit în mod evident ideea de continuitate a politicilor cabinetul Bolojan. De aici și numele pe care îl merită această construcție: Bolojan 2.0.

După demiterea prin moțiune a unui guvern, să vii în fața Parlamentului cu o formulă care îi continuă direcția și cu mulți oameni asociați ei, fără să fi obținut voturile, este cel puțin o gravă eroare de judecată politică.

Au urmat două zile de audieri, cu prea puține avize favorabile și majoritatea nefavorabile, dispute și scene care au făcut spectacol dintr-un moment ce ar fi trebuit să privească viitorul guvernării.

Avizele sunt consultative, știm, votul din plen decide.

Dar audierile au arătat cât de departe este această propunere de a avea un guvern, apoi cât de nepregătiți sunt candidații pentru guvernare. Pe majoritatea dintre ei îi știam deja.

Și atunci ajungem din nou la Ilie Bolojan.

În opinia mea, am mai spus și repet, el poartă principala răspundere politică pentru această formulă. PNL nu poate susține o propunere de premier, o echipă și o direcție de guvernare, iar apoi să pretindă că nu are nicio legătură cu rezultatul. Un lider politic se judecă și după capacitatea de a negocia, de a aduna sprijin, de a înțelege când o construcție poate funcționa. Bolojan a arătat, din nou cât de orgolios și limitat este.

USR a participat la aceeași strategie cu oportunismul care deja l-a consacrat și trebuie să răspundă deși, la cum arată sondajele, este pe tobogan la vale.

În schimb UDMR, ai cărui lideri obișnuiesc să cântărească atent raporturile de forțe, ar trebui să explice de ce a mers alături de o formulă fără majoritate demonstrată. Iar președintele Nicușor Dan nu poate fi scos din această discuție: desemnarea premierului îi aparține, chiar dacă votul aparține Parlamentului.

Cine plătește? Asta este întrebarea

În primul rând, noi, românii, care așteaptam un guvern cu puteri depline și decizii pentru problemele lor. Avem presiuni asupra prețurilor, asupra energiei și asupra bugetelor de supraviețuire a familiilor noastre.

Apoi, trebuie să plătească politic cei care au făcut această alegere. Oricît încearcă ei să dea vina pe PSD că nu îi votează, ei sunt vinovați pentru că au premeditat această înscenare.

Pentru PNL, întrebarea devine inevitabilă: cât mai poate partidul să deconteze deciziile lui Ilie Bolojan? Liberalii au oameni care au muncit în organizații și care înțeleg că politica națională nu se conduce prin orgoliu și ordine date de sus. Dacă PNL vrea să își refacă relația cu electoratul, trebuie să înceapă prin a-și evalua sincer conducerea. Am mai spus-o și o repet. Altfel, vor deveni istorie, precum PNȚCD.

Nici PSD nu a fost scutit de răspundere pentru perioada în care a guvernat alături de PNL și USR. A plătit deja un preț politic pentru acea asociere.

Dar răspunderea pentru actuala încercare de învestire revine celor care au propus și au susținut cabinetul Bolojan 2.0.

După votul de astăzi, indiferent de rezultat, previzibil aproape 1000%, întrebarea rămâne: cine le explică românilor de ce, după luni de criză, li s-a oferit o formulă de guvernare fără o majoritate asigurată din start sau negociată?

Politica are un cost atunci când liderii greșesc. Așteptăm să vedem cum plătesc pentru această farsă cei vinovați.