Turiştii pot vizita cartierele cu aer oriental, se pot bucura de priveliştea vârfurilor înzăpezite ale Sierrei Nevada sau pot da o fugă la Marea Mediterană.

Deşi poartă numele unui fruct („granada” însemnând „rodie” în limba spaniolă - n.r.), oraşul Granada seamănă mai degrabă cu o cutie cu surprize: când ai impresia că nu te mai poate surprinde cu nimic, capitala Andaluziei îţi oferă mereu încă un lucru care să te încânte.

Plantaţii de smochini

Regula pare greu de crezut, însă cei care au vizitat Granada ştiu că este adevărat. Cum altfel ar putea să fie, atunci când acelaşi oraş, cu circa 300.000 de locuitori, îţi oferă aerul boem al centrelor urbane europene, culorile vii şi agitaţia străduţelor înguste specifice Marocului, faţadele albe ale caselor tipic mediteraneene înghesuite pe spinarea domoală a câte unui deal şi scăldate în soare, construcţii noi, demne de o metropolă, sau străzi animate în permanenţă de mulţimea studenţilor uneia dintre cele mai vechi universităţi ale Spaniei?

Toate acestea dezvol tân du-se în jurul portocalilor care însufleţesc străzile oraşului şi înconjurate de plantaţiile nesfârşite de măslini şi smochini din apropierea Granadei.

Ultima cetate maură

Cel mai cunoscut obiectiv turistic al Granadei este Alhambra („Cea roşie”), o cetate ridicată la mijlocul secolului al XIV-lea pentru cei care aveau să fie ultimii emiri musulmani din Spania.

Fortăreaţa a fost cucerită în 1492 de Fernando de Aragon şi Isabel de Castilla, iar în 1527, Carol al V-lea a ridicat un palat între vechile ziduri ale ei. Chiar şi aşa, Alhambra nu şi-a pierdut din frumuseţea orientală.

Pentru a vă bucura de o privelişte uimitoare a fortăreţei construite în mijlocul naturii acum o jumătate de secol, puteţi încerca să ajungeţi mai întâi la Mirador de San Nicolas, o piaţetă din cartierul istoric Albaicin, ce a fost construit iniţial pe dealurile din jurul cetăţii pentru artiştii care au lucrat la ea. Vizitarea grădinilor dintre zidurile groase ale Alhambrei, a mozaicurilor meticuloase din interior şi a palatului lui Carol va căpăta apoi noi dimensiuni.

Cu atât mai mult cu cât pentru a ajunge de la Mirador la Alhambra va trebui să străbateţi străduţele înguste şi şerpuitoare, ce abia îşi fac loc printre aglomeraţia de case albe din Albaicin, cartier declarat monument UNESCO.

Tapas sau cum se bea bere

Modul de viaţă al locuitorilor Granadei poate fi el însuşi considerat un obiectiv turistic. Asta pe de-o parte pentru că Universitatea din Granada este recunoscută ca fiind unul dintre centrele universitare cu cei mai mulţi studenţi Erasmus din Europa, şi, pe de altă parte, pentru că localnicii sunt foarte calzi şi, în acelaşi timp, vizibil ataşaţi de tradiţii.

Magazine cu rochii pentru flamenco se găsesc pe fiecare arteră sau străduţă comercială, iar în oraş tronează „Plaza de toros”, arena dedicată coridelor. Tipic Granadei este „tapas”, un concept intraductibil. Şi asta pentru că tapas reprezintă porţia de mâncare pe care clienţii o primesc gratuit la fiecare rând de bere, suc ori vin comandat.

Terasele şi restaurantele şi-au făcut un obicei din a oferi tapas cât mai consistent şi variat: de la somon afumat, la o porţie de pizza sau calamari prăjiţi, într-un preţ al berii cât mai accesibil, între 1,75 şi 2 euro. Nu e de mirare că odată cu lăsarea serii străzile Granadei se însufleţesc, iar viaţa de noapte devine un spectacol în sine.

Acasă la Lorca

Cutia cu surprize e nesecată. De exemplu, vizitând Parcul Federico Garcia Lorca din oraş veţi avea surpriza de a găsi casa memorială a poetului, înconjurată de un grup numeros de pisici leneşe.

Ori puteţi „gusta” ştiinţa în cel mai modern parc de profil din Europa. Parque de las Sciencias e un muzeu interactiv, de 70.000 de metri pătraţi, amplasat la câteva minute de centrul Granadei.